Elena Căpățînă: Deslușind împreună „Enigma”
„Enigma” este cel de-al treilea volum de versuri al autoarei Victoria Maria Pripon, apărut în anul 2022, publicat ca urmare a obținerii Premiului Special „Reverberaţii brâncovene”, acordat de președintele juriului, la Concursul național de poezie patriotică „Sub crucea Sfântului Martir Brâncoveanu”, din cadrul Forumului Cultural Național Brâncoveniana – ediţia a treia/2021. Și volumele anterioare, „Mâna destinului”, respectiv „Orașul cuvintelor”, au fost publicate tot ca urmare a obținerii unor premii la concursuri de creație literară.
Victoria Maria Pripon este elevă în clasa a VI-a la Școala Gimnazială „George Emil Palade” din Buzău. De multe ori, citind creațiile ei, trăiești cu impresia că ai în față scrierile unui om matur, cu o vastă experiență de viață și nu un ale unui copil de doar 12 ani.
Am tot căutat prin volumul „Enigma”, m-am uitat în oglindă și m-am întrebat, ca și autoarea în poezia „Oglindă, oglinjoară”: „Ce am făcut ca să te rănesc?”, pentru că am devenit spini și reușim să ne rănim între noi. Oricâte eforturi am face, ne este destul de greu să ne răspundem la întrebarea: „Dar cine sunt?”, însă autoarea reușește să ne dea un indiciu în poezia „Human”: „Suntem/ doar oameni…/ În final, suntem/ Numai ochi,/ Doar oglinzi”, pentru că da, ochii sunt oglinzi ale sufletului, iar în oglindă se poate reflecta „o imagine tristă”, sau „Lacrimile care curg ca un râu”, așa cum autoarea precizează în poezia „Imagini”.
Citind poezia „Veninul furiei”, m-am străduit să-mi imaginez „Cum ar fi viața/ În alt mod,/ Fără nimic” și, cu toate că „Răul s-a întors”, așa cum menționează în poezia „Plan rău”, „Nu luptăm,/ Rămânem…” Sunt niște puncte de suspans în poezie, acel „rămânem”, fixând rădăcinile fiecăruia și făcând să înțelegem cât de important este să fii într-o stare de existență din prezent, conștient, observator în realitatea proprie, această stare fiind regăsită și în poezia „Nemurire”: „Suntem cele/ Mai bune creații,/ Cele mai frumoase”/, dar „Nu ne recunoaștem,/ Suntem doar în viitor/ Și avem trecutul/ În oglinda noastră”, însă „Refuzăm să o mai utilizăm” („Oglindă, arată-ne trecutul”).
În poezia „Azi este continuarea ridicolă a zilei de ieri”, autoarea ne îndeamnă „să găsim/ Un plan”, pentru că „cei care se uită,/ Sunt dependenți de spectacolul nostru,/ Aplaudă, râd și se distrează…”, fără a ști „Ce frumos era odată”, pentru că „Nu vorbesc/ Nu sunt aici” („Întreg”).
Subiecte sensibile, actuale, specifice persoanelor vârstnice, înțelepte, sunt abordate de Victoria Maria Pripon, introducând adevărul printre rânduri, ca în poezia „Adevăratul înțeles”: „Adevărul (întrebat fiind)/ A răspuns că nu știe,/ În timp ce minciuna/ A început să arate/ Câte lucruri cunoaște,/ Cât de înțeleaptă e…”/ și își continuă ideea în poezia „În realitate”: „Minciuna dă din picioare,/ Susținând acest lucru,/ Și are sclavi,/ Pe cuvinte/ Și le spune să scrie ploi/ Și vânturi./ Adevărul e normal./ Dar în lupta cu minciuna/ Se spun născociri/ Ale erorii…/ În lupta cu minciuna/ Nu există reguli!” Poate că ar trebui să medităm la aceste subiecte surprinse în volumul „Enigma” de către Victoria Maria Pripon.
În poezia „Adevărat” ne atrage atenția că „Acum mulți ani/ Trăia Adevărul Adevărat/” însă, deși copil, constată că „Moare Adevărul/ Pentru tristețe”/(Înainte și înapoi”). Ne-ar prinde bine să ne întrebăm: de ce? Ce s-a întâmplat cu peisajul unde era adevărata viață și de ce „Suntem complet digitali,/ Cu o viață editabilă?”, căci „Inteligența artificială/ Este închisoarea tuturor/ Dorințelor mortale/ Și oamenilor imortali…” („The Wish”). Avem o șansă, ne asigură Victoria, că doar „Lumea care era utopică,/ Acum e apocaliptică” („Utopia este apocalipsă”). Dacă reușești să realizezi că „Totul e regizat”, că „Dramele sunt ale actorilor mediocri,/ Viața este un film… Suspansul e transformat în actorii stupide.” („Suspans”), constați că „Regulile sunt pentru cei timizi” care cunosc „doar ceea ce vor ei să cunoști,/ Exiști pentru că vor ei să exiști/ Și pentru acest lucru va trebui/ Să le mulțumești…”(„Reguli”).
Am fost plăcut impresionată de faptul că un copil de 12 ani poate să-și manifeste patriotismul, scriind despre România, care „e într-adevăr, mister și creație” („România necenzurată”), despre „mormintele strămoșilor noștri” („Curând”), despre „Secrete care au fost/ Trimise peste țara noastră („Copil”), întrebându-se: „Ce se poate întâmpla?” În sufletul ei de copil simte că există „A doua șansă/ Un nou început” („Șansă”), căci „Se spune că există/ Tot ce dorim/ Deși nu cunoaștem” („Sticlă”) și „Trebuie să aflăm/ Cine suntem cu adevărat” („Liniște”).
Te felicit Victoria-Maria Pripon și îți urez succes pe acest câmp cu flori pentru a ajunge pe culmile la care visezi și spre care ești!
Elena Căpățînă
Liga Scriitorilor, Filiala Buzău


