Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » ELENA NEACȘU: POEZII (2)

ELENA NEACȘU: POEZII (2)

Femeie, floare aleasă

 

Bunică, mamă, iubită,

Femeie, tu eşti unicat,

Aleasă între flori precum

Sunt flori, alese delicat.

 

Prin vremi vestită eroină,

Ai darul de-a îmbărbăta

Şi dai soldaţilor curaj

Primejdia de-a înfrunta.

 

Tu sânge ai vărsat prin veac,

De fuse pace sau război,

Şi dintre toţi distins-ai fost

Eroul să trezeşti din noi.

 

La sânul tău se-alintă prunc,

Bărbatul dorul îşi alină,

Aleasă floare între flori,

În casă ne aduci LUMINĂ!

 

 

Întoarcere la matcă 

 

Râde tăcut ţărâna

Pe care-o calci ! Nu vezi?

Şi iarba se hlizeşte

La tine cu ochi verzi,

 

Iar doina şi-o-mpleteşte

Mălinul la fântână,

Pătrunde-i glasul tainic

Când dorul greu te mână.

 

Mai calcă prispa casei

Fără fiori şi teamă,

Cenuşa parcă-n vatră

Se zvârcole’, te cheamă;

 

Fă-ţi palmele căuş

Şi strânge-o preacurată,

De vântul jucăuş

Cum fuse vânturată…!

 

Ce trist îţi pare jocul

Acum de-a veşnicia,

Te-a-mbrobodit norocul,

Te năvăli mânia.

 

Floarea mea de busuioc

 

Fără tine viața-i stearpă,

Setea nimeni nu-mi adapă;

Unde ți-s ochii adânci

Mijlocelul să mi-l frângi?

 

Mă îmbrățișai cu foc,

Floarea mea de busuioc,

Te-ai scuturat prea curând

Și tot mai singură sunt.

 

Bate luna în fereastră,

Noaptea pentru mine-i chin,

Gândul că n-ai să mai vii

Îmi alungă somnul lin.

Facebooktwitterby feather