Elisabeta Bogățan: Succint comentariu la eseul Anișoara Vleju- Cîra – Un eveniment: „Elegías Rumanas” – „Elegiile Române” de Eugen Dorcescu / Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 13 martie 2020

A separiția volumului antologic „Eugen Dorcescu, Elegías Rumanas, Obra reunida, selección del autor, Editorial Arscesis, La Muela (Zaragoza), Spania, 2020” este un mare prilej de bucurie și de mândrie pentru toți iubitorii de poezie și, mai ales, pentru toți cei care cred în poezia Domnului Eugen Dorcescu și o admiră.

Domnul Eugen Dorcescu devine astfel un strălucit mesager al poeziei românești în lume, în special în spațiul hispanic, unde, de altfel, este deja cunoscut și apreciat, după cum afirmă editorii volumului, în prezentarea ce însoțește cartea, pe coperta a patra: 

,,Fondul scriiturii sale posedă o mare rezonanță spirituală, dar, în ceea ce privește forma, este o literatură dominată de o surprinzătoare intuiție, obișnuită cu certitudinile. Eugen Dorcescu este, pentru o mare parte din critica specializată, cel mai mare poet român contemporan”.

De altfel, volumul se bucură de atenta susținere a lui Coriolano González Montañez, căruia i se datorează traducerea și ediția critică (cu o excepție : Poemas del Viejo – Poemele Bătrânului –  sunt tălmăcite de Rosa Lentini),   precum și a Mirelei-Ioana Borchin-Dorcescu, care asigură biobibliografia și selecția de opinii critice.

Anișoara-Violeta Cîra prezintă volumul în cel mai sugestiv mod posibil, încât dă impresia că ai cartea în față și-o răsfoiești. Ea declară: „Titlul volumului, propus de autor, a fost salutat de marele poet, eseist și profesor Andrés Sánchez Robayna, care a subliniat legătura dintre Elegiile Române ale lui Eugen Dorcescu și Elegiile Romane ale lui Goethe”.

Anișoara-Violeta Cîra pune în lumină structurarea excelentă a opiniilor critice înregistrate: „În acest capitol, consacrat înregistrării de opinii critice, se creează impresia că scriitorii români întrețin un dialog despre Eugen Dorcescu – de la «o distanță fără distanță», cu poeți și hermeneuți spanioli redutabili. Tonul este dat de literații spanioli. Astfel, Andrés Sánchez Robayna, cel care a lansat enunțul «Eugen Dorcescu – poet european», insistă pe ideea sublimului, evidențiată, deopotrivă, de metafizica occidentală și de lirica dorcesciană”.

Sunt redate de asemenea cuvintele Rosei Lentini, cea care semnează în carte traducerea la Poemas del Viejo: „Despre altitudinea europeană a conștiinței tragice la Eugen Dorcescu vorbește Rosa Lentini: «A renunța  la ceea ce este superfluu este primul strigăt al poeziei și Eugen Dorcescu, unul dintre cei mai europeni poeți în viață, reușește în poemele sale să stabilească dialectica dintre esență și existență, baza modernă a poeziei, reușește adică să ajungă la sursa conștiinței tragice»”.

Anișoara-Violeta Cîra își încheie eseul cu afirmațiile celui mai avizat, poate, dintre exegeții poeziei lui Eugen Dorcescu: „În spirit axiologic, Mirela-Ioana Dorcescu (căreia antologia îi este dedicată) vorbea despre această carte ca despre o casetă cu valori: «Dacă o deschideți, vi se vor înfățișa, pe rând, moderne texte lirice despre trăirea mistică și metafizică, despre ceea ce caracterizează, în mod particular, existența românească, individualitatea autorului român, dar și existența universală, prin urmare, unicitatea poetului timișorean, român, european și universal Eugen Dorcescu»”.

Acest eseu este scris cu iubire și cu o admirație contagioasă față de poezia Domnului Eugen Dorcescu, subliniindu-se, în același timp, altitudinea lui spirituală și nivelul exemplar în care reprezintă poezia română în context european și poezia europeană în context universal.

by

Referinţă Bibliografică

Elisabeta Bogățan: Succint comentariu la eseul Anișoara-Violeta Cîra – Un eveniment: „Elegías Rumanas” – „Elegiile Române” de Eugen Dorcescu/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 15 martie 2020