POEZIA CA STARE DE SPIRIT,

Referințe la volumul ,, VITRALII DE GÂNDURI” de VIRGINIA VINI POPESCU

Ne-am obișnuit să considerăm POEZIA ca sinonim pentru ,,creație”, în diferitele ei manifestări: lirică, pictură, muzică.

Poezia este o curgere interioară, op trăire intensă ce vine din adâncul ființei, o manifestare a eului, a sinelui profund ce iese la lumină în versuri, pictură, cântec. Este o învăluire a întregii ființe într-un fascicul de raze în care ea se pierde; în același timp este o regăsire a ei, precum într-o cutie de rezonanță notele muzicale converg.

Poezia Virginiei Vini Popescu din VITRALII DE GÂNDURI este la ea acasă. Se întâlnește peste tot: în titlurile ciclurilor poetice, în versurile propriu zise, adevărate imagini picturale pline de lumină și culoare. Aceasta ar fi o primă abordare. Dar există și gânduri înalte, pătrunse de meditația asupra Vieții și Lumii, asupra Universului și infinitului Său, concentrate în jurul unui nucleu alb-negru, de unde pornesc nebănuite raze de lumină: ,,Și acest perpetuum: sus și jos,/ E, poate, tot ce-i mai frumos,/ E schimbul tandru de destine,/E sensul Universului în sine”. (,,Balanța Universului”)

Muzicalitatea versurilor dă o notă de armonie ce invocă liniște și pace sufletească, în ciuda ideii de ,,mișcare”: ,,Cad pietre din Cer,/Lumea se-nchină,/ Căci în eter,/ Pământul se înclină”. (,,Cad pietre din cer”)

Știința și religia nu se exclud, ci se întrepătrund. Aceste două aparent contrarii se unesc în sinteza numită poezie. Astfel, Capitolul I, ,,Blanța Universului” este urmat de Capitolul II ,,Veșnicia din noi”, pentru ca împreună să dea ,,Sensul Vieții-Dăruirea, Capitolul III.

Impresionante sunt aici poemele dedicate lui Adrian Păunescu și țăranului român, ,,filozof necunoscut”/,,frumos urmaș de dac-roman”, căruia îi închină o odă. (,,Odă pentru țăran”). Dăruire înseamnă iubire, uitare de sine sau pierdere a ființei tale în ființa celuilalt: părinte, fiu, nepot. Versurile din aceste capitole , IV și V, ,,Oglinda de cristal” și ,,La cruci de gânduri călătoare” îmbină teme și motive poetice diverse, în imagini pertinente: ochii mamei și ai tatălui, adică stele care-i călăuzesc pașii poetei, apoi aminitirile asemenea unor povești permanent vii din ,,Pâine caldă”, ,,Oglinda de cristal”, ,,Salvele gărzii regale”. Este o permanentă fluctuație între planul terestru și planul stelar, între sufletele de aici și sufletele din cer, între lumina de jos și cea de sus. (,,Fulgerul mistuit”, ,,Stea polară”, ,,Am uitat să vă spun”.)

Sufletul poetei este ,,altar deschis pe har ceresc” (”Altarul sufletului meu”), plin de iubire pentru cei apropiați, față de care s-ar jertfi necondiționat; dialogul poetei cu divinitatea amintește de psalmi arghezieni:

,,Mai trece la mine, în cont, pentru toți:

Datorii și dobânzi și sechestru, de vrei,

Mai lungește c-o clipă, cum numai tu poți,

Copilăria copiilor și nepoților mei!” (,,Dă-mi, Doamne, putere!”)

Un gând matur, un gând copt, în care lumina se transformă în lacrimă o străbate ca un fior, deși se simte ,,îndreptățită” să iubească și să lase în urmă-i iubire; este conștientă de crucea pe care Domnul i-a dat-o:

,,Mă simt îndreptățită să plătesc

Pentru-ale Lui dreptăți și îndreptățiri,

Prin crucea ce mi-o duc firesc,

Purtând crola Lui prin lan de spini.” (Mă simt îndreptățită)

Cu alte cuvinte, menirea, dar și jertfa poetei este una de natură cristică, un joc de cuvinte purtate în spate ca pe o cruce, ca pe o povară de lumină. În cele din urmă, poeta va reuși să alunge tristețea cu ,,icoana cea mai iubită: un pianist cu șarmul său/ și o magnolie –nflorită”.

(,,Pleacă, tristețe undeva!”)

Ca un adevărat credo artistic, poeta prețuiește puritatea și iubirea; puritatea e lumină albă, cerească; iubirea este Dumnezeu. În Evanghelia după Ioan, ni se spune clar că ,,Dumnezeu este lumină și iubire”. Fizica vorbește și ea în felul ei specific, despre lumină. Poeta conchide:

,,De voi fi marea pierzătoare,/ De voi plăti tot fără sens,/ Rămân cu fața zâmbitoare, Semnez pe alb suflet și vers.” (,,Mai cred în puritate și iubire”)

Pastelurile din Capitolul VI, ,,Picturi pe șevalet”, aduc în fața cititorului imagini deosebite, realizate din cuvinte simple, devenind pe rând metafore, simboluri, muzică: florile de cireș, de nufăr, de păr sau de cais, magnolia, căreia-i dedică un poem întreg, floarea de colț, toate amintesc de sinesteziile simboliste. Trimiterea la binceunoscutele picturi impresioniste ale lui Claude Monet, la visătoarea sa cromatică intră în firescul lucrurilor. Orhideea ,,înflorită-n gând”, ține de poveste, dar și de ,,frumosul din noi”, care este de fapt, iubirea. De la aceste imagini senine, pur contemplative, poeta trece la adevărata contemplație și meditație asupra lumii, asupra timpului-veșnicie sau timpului-clipă, asupra ,,ideii de iubire”, asupra cărților și importanței lor în viața omului. Lor, cărților, poeta le dedică două poeme: ,,Cărțile” și Cinstiți cartea.” Latura morală este strâns legată de cea intelectuală, a cunoașterii:

,,În urma mea să fie carte/ Și slova ei să o iubiți,/ De-nțelepciune s-aveți parte,/ Cartea și voi să fiți uniți!” sau ,,Prin cărți, frumosul să convingă,/La forța ei să aderați,/ Ca binele mereu să-nvingă.”

Am putea spune că este testamentul său poetic.

Există și o notă de melancolie în unele poeme din ,,Nava vieții”, ultimul capitol al volumului. Ea este corelaă cu o notă sapiențală profundă. Însuși poemul ,,Nava vieții se înscrie pe această linie; urmează altele precum ,,Circul”, ,,Paradox” și ,,Conflictul.”

Chemarea la armonie, o armonie realizată prin iubire, o iubire pură, platonică, sinceră, este una din temele preferate ale autoarei și liantul tuturor capitolelor poetice. Așa cum razele soarelui luminează vitraliile unei catedrale, tot astfel volumul de versuri ,,Vitralii de gânduri” al Virginiei Vini Popescu este străbătut de lumina gândurilor sale diafane, curate, creatoare de imagini suave, echilibrate, frumos colorate, în care rațiunea omului de știință se unește cu sensibilitatea poetului autentic.

Emilia Stroe,

10 octombrie 2026, Alexandria

by

Referinţă Bibliografică

Emilia Stroe: POEZIA CA STARE DE SPIRIT, Referințe la volumul ,, VITRALII DE GÂNDURI” de VIRGINIA VINI POPESCU/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 20 octombrie 2026