Nădejdea este mare.
Cununa ce ne așteaptă este mare, dar și martiriul, prigoana și scuipatul oamenilor sunt mari.
Însă acolo unde te scuipă un om, m-am convins, vine Dumnezeu și te sărută. Iar acolo unde oamenii te îngroapă, m-am convins de multe ori, mai ales în plan literar și artistic, vine Dumnezeu și te dezgroapă.
Și dacă trăim în această Nădejde, chiar de-am fi înconjurați de-o oaste întreagă de păgâni, care ne vor răul, noi vom trece ușor, așa cum a trecut și Domnul Iisus Hristos printre ei, de s-a dus din ținutul gadarenilor, după ce a izgonit mai întâi toți dracii dintr-un om necăjit.
***Nu se mântuiește omul cu multă știință, ci acel cu multă Dragoste, Nădejde și Credință în Dumnezeu.
Cunoașterea, dacă nu e dublată și de o trăire pe potrivă, năucește omul.
Având cunoașterea și trăirea, ajungi să-l simți cât mai mult pe Dumnezeu. Dar niciodată prea mult, pentru că Dumnezeu este infinit, care sporește mereu.
***E o mare diferență între A fi înconjurat de cuvinte și A trăi în preajma Cuvântului. Ultima variantă este întru totul divină!
***Pui un semn de egalitate între Poezie și Rugăciune.
Poezia cerească vine de la Dumnezeu și duce la Dumnezeu.
Toate râurile gândirii tale de-acuma curg spre universul nemărginit al lui Dumnezeu. Și în momentul când El vede că în fiecare zi îți întinzi brațele în căutarea Lui, își întinde și El brațele, căutându-te.
Astfel treci prin viața aceasta mai ușor.
Mai plin de lumină.
Iar oamenii văd lumina din tine și, (intenționat repet), vor să se îmbolnăvească, în sensul frumos, de lumina ta.
***Noi suntem și robi ai Domnului, și fii ai Domnului, și frați ai Domnului.
Libertatea întru Hristos s-ar părea că-ți închistează propria libertate.
Noi însă avem toată libertatea în Domnul.
El nu ne impune nimic.
Nu ne impune nici măcar să-l slăvim.
Dumnezeu ne propune doar un singur lucru: să fim Buni.
Asemenea Lui.
Pentru că noi suntem chip, putând fi și asemănare, Domnului nostru Iisus Hristos.
El ne este model.
Lumea aceasta, în care trăim fără Dumnezeu, este o închisoare, deși ne dă toate atributele unei libertăți, credem noi, adevărate.
Însă numai Dumnezeu este Libertatea adevărată.
Sunt oameni care și în temniță sunt liberi, pentru că-l au pe Dumnezeu.
Ajung la Dumnezeu, și rămân în El.
Nu contează dacă suntem în temnița cea izolată sau în cea laică.
Important e să ajungem la Dumnezeu și, până în ultima clipă a vieții pământești, să rămânem totdeauna la El, cu El și în El.
Dacă vom rămâne la Dumnezeu, cu Dumnezeu și în Dumnezeu, vom fi mântuiți prin El.
Așa cum ne spune tot lucrarea divină: „Dacă trăim–pentru Domnul trăim și dacă murim–pentru Domnul murim!”. Amin.
Toate trebuie să fie în jurul Domnului nostru Iisus Hristos sau, altfel spus, cum ziceau latinii noștri, Nimic fără Dumnezeu.
***Dacă nu suntem în permanență conectați la Duhul cel Sfânt, credința noastră seacă și putem cu ușurință cădea.
Trebuie să fim mereu puși în priză.
Duhul Sfânt este ca o priză, iar cuvântul rugător este cablul ce ne include în priză, făcându-ne legătura cu cerul.
Adică trebuie să fim mereu conectați la cer!
***A trăi pentru ceilalți înseamnă a trăi pentru Dumnezeu. Asta se numește de-acum iubire jertfelnică.
După ce am văzut Raiul cum este, nu trebuie să-mi spună nimeni cum arată sau că nu este; l-am văzut cu ochii duhovnicești, nu cu cei fizici, ceea ce este și mai important, pentru că ochii înmlăștinați s-au deschis și, văzând Raiul, am devenit convins că există un Rai adevărat și un iad adevărat.
Și după asta am reînțeles că nu voi lua absolut nimic din lumea aceasta, decât că am o șansă rară de a lăsa lumii astea tot ce am și că lipsindu-mă de toate lucrurile lumii, îmi pot umple inima, și o pot face mai mare, cu un singur Cuvânt–cu Dumnezeu.
Dacă îl ai pe Dumnezeu în tine nu vei gândi niciodată la ce vei mânca mâine. Pentru că Dumnezeu lucrează pentru tine.
Tu ești al Domnului.
Dacă ai un stăpân și stăpânul este bun, întotdeauna vei ști că la data cutare îți vei primi salariul, pentru că stăpânul apreciază lucrul tău conștiincios și nu vei rămâne în afara anumitor lucruri, pe care trebuie să le acoperi ca persoană fizică.
Așa și Dumnezeu, nu te va lăsa niciodată, dacă îl ai ca și stăpân.
Și dacă vei face o deosebire între cuvinte și Cuvânt, între Suflet, ca importanță primordială, și trup, ca importanță secundară, și dacă o să ajungi în Raiul pe care l-am văzut și-i vei afla acolo pe cei care te așteaptă și care au semănat în tine acel început frumos, necrezând că din el va răsări ceva bun, atunci îți vei considera, cu adevărat, misiunea pe acest pământ împlinită!
***Cu forța nu-l aducem pe nimeni la Dumnezeu.
Cu forța nu-l menținem pe nimeni la Dumnezeu.
Numai cu Dragostea, care lipsește.
Nu-l putem aduce nici cu banii, nici cu puterea telefonului sau a internetului. Ceea ce lipsește omului nostru este Dragostea. Și el când vede un preot ori un poet, vrea să vadă un propovăduitor și un împlinitor al Iubirii.
Calitatea definitorie a Domnului nostru Iisus Hristos, și a oricărui creștin, este Dragostea. Deci, îndemnul meu pentru frații din lumea duhovnicească și cea scriitoricească ar fi să nu mimeze Dragostea, ci, la modul dumnezeiesc, s-o trăiască.
Și atunci omul de alături ori din chiar fața lui va vedea acea Dragoste de pe chipul lui, aureolându-l, și molipsindu-se de acea Dragoste, îi va îmbolnăvi frumos de ea și pe ai casei, iar acea Dragoste divină, nu omenească, atunci când va guverna întreaga locuință, întregul sat și oraș, întreaga țară și întreaga planetă, Învierea Domnului va fi acolo, în acea clipă.
Omul are nevoie de o Dragoste Vie, nu mimată.
Dragostea nu este teatru, nu este film.
Dragostea este Viață!
Și ceea ce lipsește acum și în teologie, și în literatură, și în muzică, și în toate este Dragostea, ca și Izvor primordial și netrecător al Vieții.
Iar „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” a spus-o tot Domnul nostru Iisus Hristos.
Și cu asta termin.

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..