Aniversarea anuală a unei zile a culturii românești, în 15 ianuarie, constituie o formă de respect pe care națiunea o are față de spațiul de viețuire a poeziei. Este un prilej de celebrare a celui dintâi geniu al românilor, Mihai EMINESCU, precum și de relevare a contribuției excelenței românești la cultura universală. În această relație, Eminescu s-a ivit în moment potrivit al istoriei, trasând liniile de forță ale limbii române, ca formă de exprimare a poeziei, prozei, jurnalisticii, filozofiei, științei și tehnicii românești. S-a ivit în urmă cu 175 de ani să binecuvânteze cultura și limba românească/
Model de creator și de inspirație înaltă, Eminescu i-a stimulat pe cei care aveau har în proză de inspirație populară (îl amintesc aici pe prietenul său, Ion CREANGĂ, povestitor desăvârșit), în romane și nuvele romantice (vă îndemn cu gândul spre Ioan SLAVICI, creator de personaje), în teatru și proză psihologică (Ion Luca CARAGIALE). Acești trei IONI l-au secondat în „explozia de genialitate”, un fapt plin de semnificație pentru o cultură tânără. În vremea lor, cultura românească a dobândit o formă de personalitate europeană și de înaltă ținută științifică. Atunci s-a început scrierea în româna latinească, elaborarea de legi, înființarea Academiei, dobândirea conștiinței unității naționale; atunci s-a conștientizat necesitatea sacrificiilor de sânge pentru independența de stat, nevoia de inovare în știință și tehnică, ivirea parlamentarismul, necesitatea presei culturale; poporul român a început să deguste din binefacerile democrației și din afirmarea virtuților creatoare.
Filosoful C. Noica ne amintește că „Eminescu este omul deplin al culturii naționale”. Poetul a dat inflorescență limbii române, iar liricele sale sunt mărturia capacității vocabulelor de a exprima cele mai subtile sentimente umane. Filosoful Eminescu a plantat în cultura noastră ideile lui Kant, Schopenhauer, Hegel, cele desprinse din Vedele indiene, din gândire persană, chineză și din cea egipteană.
Prozatorul a justificat romantismul românesc, iar Publicistul a introdus în ziaristică spiritul combativ, lupta politică de idei. A fost o personalitate complexă, creatoare și intelectualizată.
Iar Dumitale, distinse cititor, îți amintesc de măreția omagiului pe care principalul monograf eminescian, George Călinescu, îl aduce întâiului geniu creator al românilor: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie, și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.
Omagiul eminescian este deopotrivă adus spiritualității românești, fiind și un îndemn pentru așezarea culturii naționale în rândul marilor culturi ale civilizației mondiale.
Foto: Facebook


