1.
ilustratã de toamnã cu aromã de mentã sãlbaticã
temãtor cuvinte
un câine furios alunga trecãtorii
din minte
mârâind printre plasa cu vise
prea multe lucruri nepermise
sãrmane suflete captive
şi închise
râul curgea printre galben
cuminte
copacii valsau câte doi
un pas înainte
un pas înapoi
ea nu ştia
cum sã mai citeascã
poeme uitate prin scorburi
şi prin multele frunze
pudrate
împrãştiate
odatã cu razele soarelui încrezãtor
de dupã nor
…………………………………………..
încã verde menta
pusã în buchet
de profet
numai bunã de sãrutat
şi de strâns la piept!
2.
aceasta nu e doar o frunzã
aceasta nu e doar o frunzã oarecare
acesta frunzã a fost mult mai demult
o floare
îi spuse magicianul pe un ton uşor
a fost o floare cu miros îmbãtãtor
pãstreaz-o, dacã vrei, la tine-n amintire
ori agãțatã-n cuiul din privire
şi te-nfioarã de fragilitatea ei
nu te grãbi s-o lepezi fãrã de temei!
poate a fost a dragostei neprihãnitã înflorire
o chintesențã de parfum şi de amãgire
poate a fost o ultimã petalã
ce s-a pãstrat pe tija goalã
cu încãpãțânare
cu ardoare…
nãdãjduind în ultima înseninare…
primeşte frunza
nu a fost o floare oarecare!
3.
plouã
pe dindouã
şi e lunã nouã
sã-ți pui o dorințã!
spune o credințã
una, douã, trei… vreo cinci…
“te iubesc” vreau ca sã-mi zici
aaaaaa…dar nu eşti de pe-aici
eşti de unde s-a nãscut cuvântul
mult prea sfântul
… eu eram demult şi sunt
alge, fluturi şi pãmânt
nu-i uşor ca sã-mi vorbeşti
ai putea
sã mã iubeşti?
MARIANA BENDOU
Onești