Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Eseu pentru Stela și Marina

Eseu pentru Stela și Marina

Stela și Marina…! O stea și o floare. Ce frumoasă stea! Ce frumoasă floare! Ce sentimental eseu…!

Amândouă, cât bat ochiul și gândul de la pământ la cer, complezente pe un unic, sideral median de conferire a plăcerii privirii lor celei mai fermecate și auzirii muzicii celei mai fermecătoare: muzica iubirii…!

Amândouă în pură și mirabilă raportare a sinelui fiecăreia trasabil în contopită frumusețe și har al uneia în locul celeilalte, căci cea mai frumoasă floare a cerului este steaua, iar cea mai frumoasă stea a pământului este floarea. Sunt Stela Enache și Marina Florea!

Și stelele și florile-s duhuri de îngerițe, aceasta sunt, căci ele nu au forme de corp ci au forme de iubire; și stelele și florile răsar, căci ele nu se-ntrupează, ele se aprind în flăcări de iubire…!

Aceasta sunt Stela și Marina și atunci s-au născut ele: când răsăreau și-nfloreau stelele cristalelor de zăpadă și florile ferigilor de gheață în ovalul cuprins cu ninsori în flăcări albe  și  pe  costișele înzăpezite.

Era în dimineața  argintie  a  zilei  a  douăzeci  și   patra,   și-n dimineața trandafirie a zilei a douăzeci și cincea ale lui ianuarie…!

Stela Enache! Marina Florea! Ce frumoase sunt…! Ce fermecător cântă…! Ce împlinitor pentru răsăritul și-nflorirea iubirii pe crugul inimii…!

Ce frumos răsare și-nflorește iarna în ianuarie 24 și 25, zile ale ceremonialurilor muzicii de iubire și poeziei muzicii de iubire. Zile aniversare ale unor două frumoase absorbite-n una și aceeași iubire și fericire de a le iubi: Stela și Marina!

Ce mult le iubim și ce frumoasă e iarna…, ce frumoase sunt și iarna ce albă! Ce feerie-n torentul alb al zăpezilor! Și ce bine le stau artistelor Stela Enache și Marina Florea împreună într-o magie a sărbătorii lor, a sărbătorii muzicii, a sărbătorii iubirii candide și-a  ianuarielui zilelor arzând în flăcări albe de ninsori în iarnă aniversară…!

La mulți ani Stela și Marina…! Iarna vă renaște-n calendar festiv! Mă rog ei să ningă ca și cum nu s-ar mai sătura de nins – tot astfel eu vă omagiez ca și cum nu m-aș mai sătura să iubesc…! Să se scuture pe voi cerul ca o livadă înflorită, să cadă florile deasupra voastră…! Pretutindeni cât vedeți cu ochii, florile cerului să se prefacă de porțelan alb de cupe și de argint lucios de verighete…! Multe, atât de multe flori albe și argintii să îmbrace drumurile voastre. Flori, miliarde de miliarde de miliarde de flori să vă umple brațele de-mbrățișat, ochii de cer, părul de soare, obrajii de trandafir, gurile fermecate, sufletele de muze, gândurile tainice…, până în inima universului să înflorească flori pentru voi, multele flori, atât de multe încât pentru număratul lor să nu se fi descoperit până azi decât semnul infinit.

Zarea să nu aibă depărtare de florile albe, aerul și copacii înghețați să-nchidă drumul vederii la o aruncătură de privire de atâtea flori albe…, de gene să se prindă măzărichea de flori albe, chiciura de flori albe, lumina florilor albe de zăpadă să scânteieze clipind ca niște flori de licurici albi. Să fie fantastic de frumos, melancolic, pur și minunat, cu flori albe înflorite pe pământ și-n cer, cu flăcări albe de ninsori de flori albe între cer și pământ.

Din starea ei brută și efemeră, frumusețea alb argintie a iernii aniversărilor voastre, ca și cum s-ar îmbiserici într-o gală a muzicii, să se purifice-n divinitatea clipelor în care coboară candoarea albă din natură în glasurile voastre, iar de acolo să se ridice în crâmpeie de melodii în care ce e ales, să rămână pentru totdeauna…! Să evadezi din timp se poate și nu e nici greșeală nici utopie…! Alt vehicul uman pentru călătoria dincolo de timp, afară de gând, imaginație și sentimente nu există. Dar melodiile voastre, Stela și Marina, l-au creat: e un car tras de o stea…! Fiecare dintre aceste melodii are un ceva enigmatic, atrăgător și sentimental. Cu cât colinzi mai departe pe itinerariile croite de ele, dragostea de călătorie și emoțiile prind rădăcini din ce în ce mai adânci în suflet.

Sunt luminoase, sunt pline de culoare, vibrație și mesaj…, au un efect alinător, înveselitor, entuziast…, înviorează sufletul ca niște fântâni arteziene sub care se scaldă porumbei…! Toate sunt creații artistice puse mirabil în valoare de vocile Stelei și Marinei, grațioase. Prin ele căutăm și găsim frumosul, petrecând cu privirea un timp căruia îi suntem contemporani…! În timpul acesta și-n ungherul de suflet al fiecăruia, Stela Enache și Marina Florea sunt istorie și poveste de ieri, de azi și de mâine a florilor și stelelor ce răsar, înfloresc, vibrează și ard în viețile noastre.

La mulți ani Stela, la mulți ani Marina! Cât aș vrea să fiu, să mai rămân sănătos, întreg și liber, iar voi să mă lăsați să vă iubesc…!

Numai atât vreau, nu vă cer nimic mai mult, căci la mine iubirea nu e cu plată, nu e pe datorie, nu e cu-mprumut, nu e pe generozitate la schimb. Nu…! Iubirea e sau mai bine spus trebuie să fie ca frumusețea: o ai sau nu o ai. Contrafăcutul lor este antiiubire, nu iubire…!

Sănătos, întreg și liber să mai fiu și voia voastră să o am, ca să scriu cartea ce-ntocmai din asta se făurește: eseuri pentru Stela și Marina. Căci să tot fi scris de o astfel de carte și tare păcat este ca eseurile-acestea să dispară fie nepublicate nicăieri, fie publicate prin nu mai știu ce ziare ori reviste dintre care unele s-au și desființat între timp, iar odată cu ele a dispărut și mult din ce am scris eu și alții, firește. Ce frumoasă vreau să fie o carte care să vă aducă împreună într-un buchet de eseuri…!

La mulți ani, Stela și Marina…, florile cerului și stelele pământului sunt pentru voi azi și-ntotdeauna…!

E atât de frumoasă iarna, iar voi sunteți încântătoare și melodiile voastre superbe ca o iubire fără sfârșit…!

Ce păcat, aproape trist de adevărat că parcă începe fie ca o lume să lunece într-un ascunziș al timpului, fie ca noi să o părăsim pentru o atracție nebună spre un schelet nud. Unde-s iernile noastre, de ce poate că ne-au părăsit, de ce poate că le-am părăsit?! De ce nu vin înapoi măcar la sărbătorile noastre, căci, în ianuarie nu e sărbătoare aceea ne-nveșmântată în platina magică a iernii albe?!

Ne e dor, Stela, ne e dor, Marina să dantelăm în noi lumina ochilor cu ornamentații de fresce bizantine prefăcute arctice, la ziua lor aniversară – acele ornamentații stilizate de iarnă în decor glacial cu flori albe de ferigi de platină pe ferestre și steluțe albe de zăpadă plutind în baletul anotimpului cu nămeți de hermină.

N-am mai vrea tablouri decadente, cu goii copaci de humă, ca niște shimnici îngândurați, împodobiți cu mărgele de zăpadă pe la subsuorile crengilor spoite cu lavă de plumb; ne descurajează pâraiele ce parcă gem, parcă nu mai susură, parcă se revarsă ca niște copii săraci cu obrazuri nezvântate de lacrimi vărsate de dorul de părinți plecați în lume, pe după câte un cot de vad, și lunecă după alt cot, înghițite de copaci și depărtare.

Ne dezolează marginile de crânguri defrișate unde se zărește câte un ungher de sat părăsit de țărani…!

Nicio frumusețe creată de om nu subminează pe cea născută de natură…, omul poate ivi o capodoperă din roadele spiritului, harului, inspirației și trudei sale însă natura se multiplică pe sine și zămislește miracole. Tot astfel, în inimile artistelor Stela Enache și Marina Florea se răsfiră iubirea fierbinte consoartă a muzicii încântătoare, căci publicul bun și splendoarea armoniei le-nveșnicește în arta spectacolului unic al lor și fascinant pentru toți, mergând către un succes triumfal de gală, dar în primul și în primul rând către o lumină interioară, inimitabilă pentru cei ce iubesc vibrația muzicii și transcendența divină a iubirii…! După ce cuceresc ochii, aceste artiste obțin sufragiile inimii…!

Zilele aniversare ale lor sunt însele un florilegiu nuanțat în forța reînnoirii unei bucurii de a-l privi și a-i asculta ciripitul magnific de păsărele în zbor deasupra lui…!

Trecând prin toate metamorfozele anotimpurilor, timpul începe să-și uniformizeze înveșmântarea, dovadă rară că în ce îl privește, capriciile nu-i mai conferă o grație, un crepuscul de divinitate, un merit câștigat de a fi iubit atât de mult și de fidel de către omul trecător. Azi anotimpurile sunt o confuzie de anotimpuri! Ca și oamenii alunecoși, nestăpâni pe sinele lor și șovăitori, ce-au intrat în comuniune cu timpul contemporan retrograd. Scade numărul celor ce inspiră fermitate, abilitatea de a intui, verifica și discerne ce e adevărat și ce e ipotetic în viața ce se impune a fi estetizată.

Și totuși, în această contagiune decadentă, artistele Stela Enache și Marina Florea rămân cu un suflet minunat de frumos, sensibilitate, talent artistic, iubire pentru arta muzicii, artele vizuale, literatură…, având afinități practice cu acestea în actul interpretării muzicale, prin conduita scenică, vestimentație, interrelaționare umană cu publicul și tot ceea ce mai înseamnă raportarea la arta atenției la valorile comportamentale de imagine decentă și exemplară în fața publicului în primul și-n primul rând. Există și un cuvânt dincolo de cuvânt, revărsat din compunerea aceasta eseistică dedicată artistelor Stela Enache și Marina Florea, întru slujirea adevărului frumuseții și valoarei interpretative a cântecului superb de către ele, prin perspectiva prestațiilor personale creative din care se ivesc șlagăre nemuritoare, căci tot ce interpretează aceste minunate artiste devine șlagăr, ceea ce oglindește potențialul cert artistic al lor. La mulți ani, minunatelor artiste! Frumusețea voastră, farmecul cântecelor voastre vă fac vinovate de iubire pe viață…!

Plănuiesc a făuri o carte cuprinzând două buchete de flori de eseu semănate în sufletul meu și culese apoi, ca să le pun în brațele unor două artiste superbe, împăturind filă cu filă după ce mi le voi fi restituit de pe unde fuseseră trimise și publicate pe la ziare, reviste și edituri, ca să le readun laolaltă cu ce mai am scris în manuscrise și voi mai avea. Cartea nu se va-nfățișa ca o lucrare biografică riguros organizată cu densitate de date, consecutiv unui studiu laborios ca amănunte de viață personală și istoricitate artistică – nu sunt ceea ce se presupune a fi pentru aceasta și nici nu îmi place să fiu așa. Eu scriu cu acuratețe emoțională despre oameni frumoși, nu rescriu registre de evidență publică, rece, cu veridicitate fixă. Difuzez vibrarea afecțiunii mele privind pe două artiste frumoase, așa cum o simt, nu așa cum ar rezulta din eventuale fișe de evidență, aștern în fața ochiului și inimii cititorului afecțiune pentru arta spectacolului muzical și făuritorii ei.

(Aurel V. Zgheran)

Facebooktwitterby feather