După cum se ştie (sau n-ar fi deloc rău să se știe), în limba greacă există patru termeni pentru a desemna Dragostea (Iubirea), acest simțământ complicat, complex, nobil în esența sa și, deseori, dramatic în manifestările sale.

Cei patru termeni grecești reușesc, pe de o parte, să surprindă și să exprime disponibilitatea abisală a Iubirii , iar, pe de altă parte, izbutesc, cu o mare forță disociativă și sintetizatoare, să sistematizeze infinitatea ipostasurilor și nuanțelor, pe care această trăire, această stare și acest  zbor sufletesc le dezvoltă în timp, în spațiu și în eternitate.

Iată-i, într-un crescendo al sublimității:

Mai întâi: Erosul – pasional, turbulent, generator de fericire intensă, dar și de suferință. El este suportul relației de cuplu, iubirea vehementă, sau mai potolită (în căsnicie), dintre un bărbat și o femeie. Apoi: Storghe, atașamentul natural, spontan, ce îi leagă pe membrii unei familii. În al treilea rând: Filia, afecțiunea, comunicarea  tandră, naturală și ea, cultivând virtutea, dintre prieteni.  În fine, Agape – dragostea ce izvorăște din admirație, din convingeri, dragostea rațională, durabilă, generatoare de o statornică fericire.

Am fost plăcut surprins, am fost încântat să regăsesc acest fermecător tablou al lăuntricității  în poezia lui George Stroia. Capacitatea de a iubi a eului liric este inepuizabilă și acoperă întreaga diversitate a sentimentului. Trebuie, neapărat, să adaug, spre lauda poetului și a textelor sale, că fiecare întruchipare a Iubirii este vectorizată ascensional, toate năzuind spre Agape, după cum, la rându-i, Agape fertilizează, temperează și înnobilează avântul reacțiilor obscure, instinctuale, firești (adică neduhovnicești) ale Iubirii. Încât, impresia de ansamblu este că, în fond, Iubirea tutelară, Iubirea matrice, prezentă în acest volum, este Agape, colorată, încălzită, personalizată, după împrejurări, de intervențiile celorlalte iubiri.

Să urmărim, spre exemplu, îngemănarea dintre Eros și Agape, în poemul ce deschide volumul și este dedicat (asemeni altora) soției:

„TU,

visul meu de zi și de noapte,

cerul meu blând,

liniștea mea,

primăvara mea dulce,

vara mea strălucitoare,

toamna mea de aur,

iarna mea cu povești,

steaua mea norocoasă,

Lumina sufletului meu,

floarea mea albastră,

pădurea mea de argint,

clipa mea de smarald,

anii mei frumoși,

îți mai aduci aminte!?…

Atunci…

ne uneam

inimile și sufletele

într-un singur dor,

care ne-a împlinit

ca Oameni!”

(Da, de o mie de ori …!)

Să se vadă și Iubita mea…, Culori… etc.

La fel, Storghe aspiră viguros spre Agape, în texte dedicate copiilor :

„Ai apărut precum lumina,

pe neașteptate,

ridicând întunericul

ochilor noștri

îndrăgostiți de viață.

Ai apărut precum petalele

florilor mirate

în livezile pline de rod,

mângâiate de adieri

de primăvară.

Ai apărut precum visele

pline de culori de noapte

din noaptea dorințelor

noastre”.

(Ai apărut…)

Cf. și Acolo ți-e locul !…, De leagăn…

La același palier apar părinții și surorile: Iarba verde de acasă, Floarea verii, Cât dor ?…, Verdele  covor, Să vii !… etc.

Pentru binomul Filia – Agape, putem reține poemele dedicate unor prieteni scriitori:

„Foaie verde,
frunză-n vânt,
dorul aspru
din cuvânt,
stelele
din veșnicie,
azi îți cântă
numai ție.

Îți cântă
de dor și drag,
din țărână
până-n prag,
din pământ
și pân’ la cer,
sfinte doine
ce nu pier”.

(Îți cântă…)

Să se vadă și Durerii… ce-a rămas.

Demersul poetic este încununat de Iubirea-Agape, pur și simplu, de Iubirea-Agape genuină, etalându-și generozitatea atotcuprinzătoare, invocând harul și mântuirea. Ea îi îmbrățișează pe toți conaționalii poetului, pe cei pribegi îndeosebi, ea îmbrățișează peisajul și glia țării (Alb, N-am rod?…, Veșnicia)  și îndrăznește, apoi, în trepte,  să se apropie de universul sacralităţii, de persoanele celeste  (de Fecioara Maria, de Ioan Botezătorul, de Arhanghelul Gavriil), ajungând, apoteotic, în Absolut,  la Ființa supremă, la Domnul Însuși, precum în acest poem, croit după asemănarea  psalmilor de pocăință:

„… Ne iartă, Doamne-n cel din urmă ceas,
oprește peste noi pe drept urgia,
adu-ne Bunătatea ce-a rămas
și iartă-ne, din nou, toată mândria!

Ai grijă, Doamne, de ai noștri frați,
de mame, de bunici și de copii,
noi, cei rămași de Tine agățați,
Te așteptăm, iar, Doamne, ca să vii!…”

(De tine agățați… )

Reținem, pentru aceeași zonă tematică, Trup de vânt, Vitraliu, Fereastră către cer etc.

În întregul său, volumul (desfășurat pe trei secțiuni : Rai cu fluturi, Pictați-vă, fluturi , Să nu uitați, fluturi! și presărat cu inspirate reproduceri după lucrări plastice ale autorului) are o coloratură paradisiacă (fluturii înșiși par semne și semnale edenice, mici mesageri, „pui de îngeri” arghezieni). Elanul liric preferă și cultivă emoții profunde, motivate spiritual și,  în esența lor intimă, necondiționat pozitive, întrucât autorul (desemnându-se, tot în manieră argheziană, pom roditor ; dar exersând, din convingere, și umilința deplină : Nimic) trăiește și scrie într-o lume în care, și pentru care, Dumnezeu există. O asemenea viziune, o asemenea convingere și o asemenea încredințare conferă cărții o evidentă seninătate, o personalitate distinctă, în peisajul mohorât, deprimant, cinic, ba chiar scabros uneori, oricum majoritar ateu, al lirismului contemporan. Marile virtuți creștine – credința, nădejdea și dragostea – îi insuflă poeziei lui George Stroia  energie duhovnicească,  individualitate și notabilitate estetică.

Rai cu fluturi, carte a purității, în gând, faptă și afect, ne vorbește despre Iubirea desăvârșită, cea magistral definită de Apostolul Pavel, în celebrul Capitol 13 din Epistola I către Corinteni. Acestei râvnite perfecțiuni îi slujește, după măsura propriului dar,  și George Stroia, poetul capabil să trăiască un astfel de simțământ hristic și să se străduiască a-i da glas în scrierile sale. Cum spune același ilustru Apostol :  „Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii” (Coloseni 3, 14).

Prof. dr. Eugen DORCESCU

Membru al Uniunii Scriitorilor din România

by

Referinţă Bibliografică

EUGEN DORCESCU: GEORGE STROIA – POETUL IUBIRII DESĂVÂRŞITE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 28 mai 2020