EUGEN DORCESCU
TATA
(Inedită)
Stau, șir, sub viță, buțile de vin.
Lucioasa lor statură se desfată
Sub soarele-n amurg. Cu murmur lin,
Ne umblă spuma-n sânge și ne-mbată.
Zvârlim din căni tainul pentru morți.
Pe margini, iarbă, neguri de frunzare.
Desface tata ivărul la porți,
Stă-n golul lor o clipă, plin de soare.
Și-apoi se-ntoarce. Vinul ne-a pătruns,
Ne umple gura, brațele ne-adoarme.
E drumul tatei lung? Ci, iată-l, a ajuns:
Cețos ca o armură din sala mea de arme.
(06.05.1980).



Minunat, fost-am pătruns până la oase de versul dvs de antracit! Vă mulțumesc, maestre, pentru că EXISTAȚI!