Luna mai are un farmec aparte cel puțin aici în Berlin. Mă fascinează acest oraș cu atâtea spații verzi întinse. Am impresia că mă aflu undeva în inima naturii și nu în capitala Germaniei. La tot pasul în acest anotimp poți admira liliacul înflorit, de asemenea atâtea varietăți de pomi ce în acest timp al anului sunt înfloriți, iarbă verde, și pe alocuri mici fâșii de pădure, iar în tot acest tablou multicolor al primăverii sunt vile sau blocuri nu prea înalte. Veverițele cel puțin se simt în largul lor, iar trilurile păsărelelor te încântă, bineînțeles că acest oraș are și acele zone centrale supraaglomerate care au farmecul lor și atrag mulți turiști, însă pe mine mă încântă aceste spații verzi ce par nesfârșite.
Uneori când mă întorc seara cu trenul sau cu autobuzul spre casă, mă așez la geam și privesc tot acest tablou al primăverii, pe care Berlinul îl oferă. Pentru că este un oraș ce se întinde pe o suprafață destul de mare, călătoresc mult, așa că am timp să meditez, să plec departe pe calea gândurilor în trecut, prezent, și viitor. Alteori meditez la unele idei ce le am și pe care visez ca într-o zi să le transpun în scrieri literare. Și călătoresc așa adâncit în propia mea lume interioară de gânduri, idei, planuri. De asemenea analizes și oamenii ce călătoresc ca și mine, este una din îndeletnicirile ce cel mai mult mă încântă aici în Berlin, unde sunt oameni din atâtea colțuri ale lumii, de altfel toată această lume multiculturală mă fascinează.
Într-o seară mă întorceam spre casă într-un autobuz cu etaj, și atenția mi-a fost atrasă de o discuție purtată între o doamnă ce avea în jur de cinzeci de ani și un tânăr ce la un moment dat în timpul discuției a spus că are treizeci de ani. Erau români amândoi. La început tânărul a vorbit câteva minute bune la telefon, de fapt i-a ținut un mic discurs unui prieten al său, ce din convorbirea lor reieșea că era foarte descurajat de începuturile sale slabe în Germania. ,,Și eu m-am descurajat foarte tare și am fost pe punctul de a pleca în România cu doar două sute de euro în buzunar, și nu știu îți spun sincer ce aș fi făcut acasă unde nu văd nici o perspectivă de viitor, dar am sunat pe cineva și mi-a explicat anumite lucruri și am înțeles că trebuie să rămân aici și să continui, să nu mă dau bătut. Este adevărat că de moment lucrez pe bani puțini însă îi iau acești bani nu îi dau așa că merită să mai rabd, să mai încerc, de ce să mă dau așa de repede bătut…” Cam asta era pledoaria acelui tânăr ce mi se părea și el destul de descurajat de începuturile sale în Berlin.
După ce termină convorbirea telefonică acea doamnă ce îmi dădea impresia că avea ceva mai mult timp în Germania și știa cum stau lucrurile cu noii sosiți îi spuse tânărului: ,,Și voi cum mai sunteți, ce mai faceți?” ,,Bine, însă azi sunt supărat, am fost să-mi caut ceva de lucru, iar Iulia a fost cu copilul la biserică, și între timp a venit cumnata mea care neavând cheie să intre în apartament a trebuit să aștepte și de aici a început scandalul. Că de ce nu îi dăm și ei cheie, de ce lui nea Ion îi dăm iar ei nu? Și s-a certat rău de tot cu Iulia mai ales că țipa, de ce nu stau eu acasă când sunt liber, de altfel îmi ține contul, caută să mă comande. Însă eu am capul pe umeri aduc bani acasă, chiar dacă uneori mai beau, banii însă îi aduc nevestei, știu ce înseamnă să fii responsabil.”
El tăcu iar acea doamnă îi spuse: ,,Dar tu ești bărbat, nu trebuie să îi dai cumnatei tale socoteală și până la urmă te-ai dus să îți cauți de muncă. Însă eu altceva doream să îți spun bine ar fi dacă tu ai începe să rupi puțină germană și să cauți să te înscrii la un curs de limba germană, sunt atâtea gratuite. Ți s-ar schimba soarta aici în Germania dintr-o dată.” ,,Da, am fost înscris la Job Center pentru curs de limbă germană însă nu m-am dus.” O întrerupse tânărul pe acea doamnă după care ea continuă: ,,Și să cauți să obții un contract de muncă chiar dacă este și cu jumătate de normă, cei de la forțele de muncă, te vor ajuta și ei cu bani pentru că vor vedea că ai voință și vrei să muncești, cu munca la negru nu ai viitor în Germania. Dar spune-mi permis de conducere ai?”
,,Nu, trebuia să-l fac dar nu am reușit, însă astăzi am sunat la Freiburg pentru un loc de muncă iar mâine trebuie să sun din nou. Este vorba de o fermă de cai unde se plătește 1450 de euro, plus cazare și două mese pe zi. M-au întrebat dacă eu am mai lucrat la cai și le-am spus că da, de fapt am avut în jur de zece cai, așa că știu despre ce este vorba.” Spuse el, iar acea doamnă continuă: ,,Bine ar fi să obții acel loc de muncă. De altfel am citit în ziar că sunt patroni care ei îți plătesc școala de șoferi și apoi te angajează tot ei la firmele lor, însă așa cum ți-am spus trebuie să înveți germnană, ești tânăr, ambițios, nu te lăsa trebuie să reușești aici în Germania.”
Apoi acea doamnă mai continuă convorbirea cu acel tânăr încurajându-l și dându-i unele sfaturi ce mi se păreau destul de bune. De altfel acea doamnă îmi dădea impresia că cunoștea foarte bine pașii pe care un emigrant ar fi trebuit să-i facă în Germania. La una din stații acea doamnă coboră, iar eu îmi stăpâneam cu greu din cauza timidității mele, dorința de a intra cu acel tânăr în discuție, însă nu fu cu putință să mai discut cu el, pentru că la următoarea stație coborâ și el. Iar eu prin geamul autobuzului i-am privit statura înaltă, cu fața sa ce reflecta atâta elan tineresc și acea dorință a sa de a reuși în viață, de a face ceva spre a prospera. Pășea în noapte cu pași mari, având un mers hotărât, bărbătesc, ce îmi dădea impresia că el era decis să treacă peste orice obstacol ce îi stătea în cale în viața sa de emigrant.
Pentru puțin timp mici fascicole dintr-o viață se derulară în fața mea, în acel autobuz. Iar atunci m-am gândit câte astfel de vieți, unele poate cu mult mai dramatice ale românilor ce emigrează nu se desfășoară în țări ca Italia, Spania, Germania, Anglia etc. În căutarea unei vieți decente pornesc atâția pentru că din cauza jocurilor murdare din spatele cortinei ce unii politicieni le fac, România o țară așa de minunată numai oferă un viitor prosper celor mai mulți. Iar occidentul într-adevăr ne exploatează, dar cel puțin aici în Germania încă este nevoie de toată această mână de lucru ce apare pe piața muncii, și de aceea sunt respectate anumite legi în ceea ce privește angajarea și plata muncitorilor ce vin din țările mai sărace ale Europei. De asemenea lucrând cu acte în regulă sunt niște limite peste care nici cei mai cruzi exploatatori nu pot trece.
Iar apoi există și atâtea destine ale emigranților încununate cu succes, semn că de moment în occident încă se mai poate câștiga o bucată de pâine în mod cinstit. Ideal ar fi să o putem câștiga în țara noastră, însă ce poți să faci atunci când înțelegi că drumul pentru dobândirea unei vieți decente, rămâne viața trăită printre străini. Nu doresc să afirm că este imposibil în România, însă observ că lucrurile acolo, în țara noastră merg din rău în mai rău. De aceea mulți dintre noi românii, pornim pe drumurile Europei căutând un nou început în viață. De fapt cred că tot acest exod este lupta noastră a tuturor pentru a avea o viață decentă.
20 Mai 2016 Berlin
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..