Dacă Dumnezeu nu ai, nimic nu ai
Note critice despre volumul Lumea suferinzilor

Dacă ne-ar pune cineva să facem o erarhizare a celor mai importante lucruri din viața noastră, cum ar arăta ?
Care ar fi cel mai important lucru pe care l-am evidenția?
Familia, sănătatea, banii, cariera, iubirea ?
Dumnezeu unde ar fi, pe ce loc?
Așa ca să dea bine și să arătăm că avem în vedere doar lucrurile imporante, vitale, mulți ar spune sănătatea, apoi familia, copii, sau întâi iubirea, iar pe la urmă banii, cariera, deși piramida este inversată.
Astăzi marea majoritate își riscă sănătatea, stabilitatea familiei, chiar mare sau cum o fi ea, iubirea, pentru bani, unii pentru carieră.
În această carte, Lumea suferinzilor, a lui Eugen Oniscu, care m-a impresionat mult și încă nu știu cum să o cataloghez, un fel de eseu memoriapuzzleroman, ceva cu din toate.
De la început, prin toate povestirile prezentate constatăm motivarea plecării, emigrării în țările occidentale, banii, stabilitatea financiară, a oamenilor cu puteri economice minime sau greu de realizat.
Căutarea unui perimetru citadin cu posibilități de a câștiga destul de mult și dacă se poate repede, ca să poată intreține și viața lui, a personajului (și sunt multe!) și să fie sufiecient și pentru cei lăsați în țară.
Aici ordinea sunt banii și atăt.
Deși ar fi fost valoroasă sănătatea, familia care poate fi oaza de ozon a vieții, desigur iubirea, catalizatorul și motivația acțiunilor tuturor.
Dar astea sunt totuși deșertăciuni.
Undeva mai aproape sau mai departe stă ea, moarte, venită după degradarea corpului fizic, dar mai ales a viciilor căpătate ca urmare a singurătății, a tristeților și neputințelor în obținerea țelului propus.
În mare parte toți își doresc această trecere prin experiența occidentului, să fie tranzitorie, acceptată cu bune și cu rele, pentru a demara pe mai departe, obținând o bază material îndestulătoare, o viață stabilă și corectă la el în țară.
Inițial ăsta este țelul tuturor.
Ei bine, eu constat, dar de fapt știam că ordinea lucrurilor în viață este Dumnezeu cu iubirea lui. Nihil sine Deo!
De aici toate se văd altfel, piramida se răstoarnă.
Aroganța noastră că putem, că suntem mari și tari, pălește.
Autorul știe, pentru că a simția asta de nenumărate ori.
Pentru că Dumnezeu merge înaintea lui.
Și înaintea tuturor, doar să avem răgazul să-l simțim.
Să-l strigăm, în taină, cu cugetul curat și cu încrederea că nu suntem siguri niciodată.
De la această parabolă se încheagă toate povestirile, cu accente autobiografice, de altfel cartea este scrisă la persoana întâi și atunci participarea fizică și mai ales emoțională este foarte puternică.
Autorul beneficiază de ajutorul Dumnezeului personal, și zicând asta nu dau în derizoriu puterea celestă, doar subliniez, că odată situându-se pe parte binelui continuu, din jurul lui Dumnezeu și faptele , atitudinea sunt de altă natură.
Lumea suferinzilor, e o carte a durerilor de tot felul.
Asumate din nevoia supraviețuirii.
Avem aici o colecție de povestiri, cartea se bazează pe memorialistică, participarea personajelor sunt niște colaje din viața prin care trece autorul și el la rându-i într-o degringoladă, pănă ce devine beneficiarul tandemului cu Dumnezeu.
De aici ajunge să fie pastor evanghelic, dar nu știut, autopropus, ci cel care are mereu un pasaj demn de ascultat, potrivit în orice situație, dintr-o carte sfântă, bun pentru a îmbărbăta sufletele chinuite de multe poveri. Are mereu bunătate, empatie pentru toți eroii întâlniți în diferite situații. Și nu sunt puține cazurile în care ajutorul făptuit, să nu fie prețuit pe măsura contribuției autorului.
Căci de…, oameni suntem cu toate viciile și nevoile pământești.
Această colecție de texte cu amprentă autobilografică, poate fi asimilată unui roman atipic, metaroman, dar putem să îi dăm culoarea cărților de factură religioasă, prin pildele și povestirile cu insemnătate religioasă.
Nu în cele din urmă, este o carte de iubit omul, despre iubire, un manual emoțional despre cum să iubim aproapele.
Căci noi suntem iubire, fărâmă din aluatul celest.
Că devine pastor evanghelist, nu este problema citirorului, acest lucru îi acordă credibilitatea faptelor de susținere morală sau economică a atâtor persoane aflate în degringoladă sau prinse în viciile omenești, care devin boli, suferințe nu nimai pe corpul fizic, dar mai ales la nivel emoțional.
Oameni mutilați emoțional, de vicii, care nu pot suparviețui netratați, neiubiți și neînțeleși.
Aici își are contribuția autorul ca OM și mai apoi ca trimis dumnezeiesc. Și sunt aici o sumă de povestiri care au acest aspect ca temă a dezbaterilor psihologice.
Nu am pretenția să evaluez contribuția într-un sens sau altul.
Dar este minunat că a fost să ajung să citesc această carte, pentru că am învățat ce înseamnă empatia pentru semenul nostru, înainte de nevoia noastră primară.
Sunt o serie de povestiri care m-au impresionat prin poveste, de altfel narațiunea curge armonios, fără sincope, atractivă și emoționantă.
Asfel se clădește cartea de proză.
Sigur nu beneficiază de atractivități stilistice, nici de acele ornamente adăugate pentru îmbogățirea epicului, este o etalare de evenimente, crudă și rece, dar viața nu este doar despre fericire.
Nu!
Este despre supraviețuire și dacă se poate într-un mod frumos, este despre iubire și aici autorul poate lăsa chezășie pasajele din evanghelii și o face în multe moment.
Așadar propun cititorilor o altfel de literatură, pentru mine, ceva nou, în care se îmbină citate din cărțile sfinte, care au atâta modele de urmat,
cu întâmplările văzute, trăite, martor fiind, într-o perioadă destul de grea pentru noi muritorii planetei.
Pe lângă căderea economică, socio-politică, sunt aspectele pe care le-am trăit toți de câțva ani: perioada Covidului, apoi a războiului Ruso-Ucrainian, care pare-se că se întinde îngrijorător de mult.
Situații politice la care suntem martori, fără să putem fi decidenți.
Discuțiile colaterale, speculațiile sunt la ordinea zilei, dar asta nu schimbă cu nimic starea noastră sufletească.
Oamenii mor, ingrijorător de mulți și nu știm dacă așa trebuia să fie, divin vorbind, sau omul decizional și Diavolul partener, sub motive economice face să stăm tot timpul pe o pungă de trotil.
Cine știe când și cum vine sfârșitul lumii?
Revenirea lui Iisus Hristos?
Este o carte cu multe teme arzătoare pe care noi cititorii le mai dezbatem și după ce lectura s-a încheiat.

Constanța Popescu
Poet – Membră a Uniunii Scriitorilor din România

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Oniscu: Nouă apariție editorială: Lumea suferinzilor/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 18 aprilie 2024