COMPLICITATEA SALCIEI
Prinos de armonie,eleganță,
ți-ai etalat podoaba argintată
pe malul apei,veșnic însetată
de unda lină,plină de speranță.
Smaraldul tremură pe val ce duce
o frământare într-un vis de vară
când fierbințeala colbului de-afară
ori Soarele,te-mbrățișază și seduce.
Și rușinată creanga ți se lasă
pe unda care cântă simfonia,
complice-n umbra ta cu poezia
ascunzi îndrăgostiți sub pleata deasă.
Ciudată,însoțită de mistere
cobori cu cerul în oglinda verde,
acolo unde chipul tău se vede
plângând cu frunze-n Toamna de tăcere…