Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Proza » NUVELE » EUGEN ONISCU: REÎNTORS ÎN LIBERTATE (9)

EUGEN ONISCU: REÎNTORS ÎN LIBERTATE (9)

Discuția din acea seară începu să curgă pe făgașul temelor biblice. La un moment dat, împins de dorința de al pune pe Emil în încurcătură, Silviu întrebă: „Dar ce-mi poți spune despre Dumnezeul Vechiul Testament la porunca căruia au fost distruse atâtea vieți de oameni, și când spun asta mă refer la invazia poporului Israel în țara Canaan? Eu, cum să-ți spun cred în Dumnezeu, adică cred că există o putere deasupra noastră dar nu așa ca voi cei ce citiți Biblia.”
„Biblia descrie unele evenimente sau întâmplări foarte rezumativ, de altfel este de admirat cât de multe lucruri reușesc să transmită scriitorii Bibliei în puține cuvinte. Dar revenind la întrebarea pe care ați pus-o, într-adevăr în astfel de pasaje referitoare la cucerirea unei părți din țara Canaan ni se relatează despre astfel de episoade. Apoi, la un moment dat Dumnezeu spune că nelegiuirea canaaniților nu și-a atins încă vârful. De aici eu înțeleg că în spatele acelor distrugeri de cetăți și vieți omenești, generații după generații au avut parte de darurile minunate ce vin de la Dumnezeu precum ploaie, raze de soare, hrană, acei oameni au fost mereu înconjurați de binecuvântările divine cu scopul de a se întoarce spre Marele Dăruitor, de la care veneau toate acele daruri. Pe fibrele ființei acelor oameni erau scrise preceptele morale ale decalogului, însă ei își găseau plăcerea în a trăi contrar voinței lui Dumnezeu, nu doreau să facă binele ce stătea în puterea lor, și înfăptuiau răul căzând în idolatrie și ritualuri degradante unde spiritele rele îi împingeau să facă lucruri oribile. Dumnezeu le-a oferit har zi de zi acelor oameni, așteptându-i să se întoarcă la El, însă ei se afundau tot mai mult în întuneric spiritual, promovând interesele împărăției întunericului. Dumnezeu avea nevoie de triumful luminii, pentru ai putea salva pe oameni prin intermediul poporului Israel căruia i-a dat țara Canaan, și dorea ca ei să răspândească lumina cunoștinței Sale, pentru că din mijlocul lor avea să vină Mesia. De aici se desprinde o mare lecție pentru noi, și anume, faptul că răbdarea lui Dumnezeu deși este de origine divină are totuși un hotar și apoi începe manifestarea dreptății Sale.”
Silviu nu îl lăsă pe Emil să continue și îl întrebă din nou: „Deci prin ceea ce spui justifici toate ororile ce acum au loc în Siria și tot ceea ce se întâmplă de ani în Palestina, și le dai dreptate evreilor și americanilor?” (Acțiunea nuvelei se petrece în timpul războiului din Siria.) „Nici pe departe, evreii în pretențiile lor pornesc de la un adevăr ce pe vremuri le-a fost dat, însă în lumina făgăduințelor nou testamentele a căzut, pentru că prefigura promisiuni cu mult mai bune, dar să mă explic. Canaanul ce le-a fost dat evreilor în perioada Vechiului Testament este Palestina de astăzi și o parte din Siria, de aceea toate pretențiile evreilor pentru aceste teritorii. Însă datorită faptului că nu au acceptat lucrarea și misiunea lui Iisus Hristos, nu au înțeles că toate acele făgăduințe au fost transferate asupra Israelului spiritual, ce este format din oameni din toate popoarele ce acceptă jertfa lui Iisus oferită în favoarea lor pentru ai mântui. Iar promisiunile lui Dumnezeu cad acum de la Canaanul pământesc și se îndreaptă spre Canaanul ceresc, și când spun acest lucru mă refer la pământul ce va fi recreat ca la început în primele zile ale creațiunii și acolo vor trăi oamenii mântuiți din toate popoarele și din toate epocile, o viață ce acum ne uimește când vorbim despre ea, fără durere și moarte având acces direct la pomul vieții a cărui fructe vor sluji la vindecarea neamurilor. Evreii și-au pierdut de mult privilegiile de popor ales. Astăzi noi toți avem privilegiul de a fi copii ai lui Dumnezeu, promisiunile pe care eu le descopăr pe paginile Noului Testament ce ni se adresează fiecăruia dintre noi pe mine mă fascinează.”
După ce Emil termină, Cecilia îl întrebă: „Am și eu o întrebare cu care m-am confruntat pe când citeam Biblia și mă străduiam să discern cum este acest Dumnezeu descris de scriitorii Bibliei? Bineînțeles din punct de vedere spiritual mă interesa să-l descopăr. Pe de altă parte citind anumiți teologi și scriitori, ce în măsura cunoștințelor lor au încercat să ne ofere o descriere a caracterului lui Dumnezeu, am impresia că fiecare secol într-un fel sau altul a contribuit la descoperirea lui Dumnezeu. Tu cum îl percepi pe Dumnezeu, ce imagine despre El ai în mintea ta?” Preț de câteva clipe Emil rămase pe gânduri, fața sa exprima seriozitate, era ca un om ce meditează la lucrurile sfinte. Apoi surâse și spuse:
„Ai pus o foarte bună întrebare, de fapt dacă vom înțelege cum este Dumnezeu, vom putea cred eu, gusta încă din această lume clipe de o reală fericire. Dar tu dorești să știi ce imagine am eu despre Dumnezeu în mintea mea, ei bine eu îl înțeleg pe Dumnezeu ca pe acel Tată din parabola fiului risipitor, ce își îmbrățișează fiul rătăcitor spunându-i bun venit acasă. De asemenea în perioada Vechiului Testament, Dumnezeu s-a descoperit prin nenumărate căi oamenilor, dorind să-i facă să înțeleagă că El este un Dumnezeu îndurător. Deși mulți oameni au înțeles greșit chipul lui Dumnezeu revelat în Vechiul Testament declarând că El este un Dumnezeu al dreptății și că îi pedepsește pe oameni. La o citire mai profundă a Vechiului Testament descoperim un Dumnezeu al dragostei ce dorește să-i mântuiască pe oameni. Apoi în dispensațiunea Noului Testament îl întâlnim pe acest Dumnezeu ce era mereu ascuns în nori și greu de înțeles, ei bine îl descoperim în carne și oase, având chip de Om și ne minunăm de revelația Sa ce o întâlnim pe paginile Noului Testament în persoana lui Iisus Hristos, ce este Dumnezeu în mod deplin, și Om în mod deplin. Iudeii nu au înțeles un astfel de Dumnezeu atât de aproape de cei suferinzi și păcătoși. Cred că niciodată chipul lui Dumnezeu nu a strălucit atât de mult ca atunci când Iisus și-a întins de bună voie mâinile pe crucea Calvarului spunând: „Tată iartă-i căci nu știu ce fac.” Această imagine era în contrast cu cea din iudaism în care Dumnezeu era perceput stând undeva în ceruri, Sfânt și distant de oamenii păcătoși și muritori. Oare astăzi oamenii cum îl percep pe Dumnezeu, ce imagine au în mintea lor despre El?” Fața lui Emil reflecta entuziasm creștin, ceea ce propovăduia îi producea plăcere.
„Și atunci înseamnă că toți oamenii suntem frați, și avem același Tată ce ne iubește, și nu ar mai trebui să ne facem rău unul altuia”, concluzionă Cecilia foarte impresionată de ceea ce Emil predicase. „Da, ai definit foarte bine ceea ce noi oamenii ar trebui să facem ca răspuns la iubirea lui Hristos”, îi răspunse Emil. „Hm, interesant ce spui, dar cum înțelegi tu problema suferinței umane? De ce pentru mașinațiile marilor puteri suferă oameni nevinovați, de ce nu intervine Dumnezeu?” Întrebă din nou Silviu. „O să încerc să răspund și la această întrebare, Philip Yancey un scriitor creștin spunea că aceasta este întrebarea care nu dispare niciodată, pentru că oamenii mereu se întreabă: Dacă Dumnezeu este dragoste de ce există suferință în viețile noastre? Să nu uităm că lumea noastră este un front al marii controverse dintre Hristos și Satana. Ne naștem, trăim și murim în acest front, nu putem înțelege aici și acum totul, însă să nu uităm că la Golgota suferința la lovit din plin pe Fiul lui Dumnezeu. Este bine să căutăm să descoperim și ceea ce Biblia ne spune despre suferința umană, nu am pretenția că eu pot da răspunsuri absolute la această întrebare, cert este că avem promisiunea că în veșnicie suferința va înceta, iar până atunci, aici pe pământ în mijlocul necazurilor noastre, ni se promite prezența lui Dumnezeu cu noi”, îi răspunse Emil. Se așternură câteva clipe de tăcere, după care Sandu spuse: „Am o nedumerire cu un pasaj biblic pe care deși l-am citit și recitit, nu am reușit să-l înțeleg prea bine, mă refer la construcția turnului Babel păreau acei oameni că se înțeleg între ei de ce a trebuit să li se încurce limba și construcția să înceteze? Eu am început la o vârstă mai înaintată să învăț adevărurile biblice și în condiții foarte grele, de aceea unele lucruri le înțeleg greu.”
Emil îi răspunse: „Vă înțeleg foarte bine, pentru că și eu la rândul meu am nevoie să învăț din Biblie lucrurile minunate ale lui Dumnezeu. Acest pasaj biblic se găsește în cartea Geneza capitolul 11, este un pasaj foarte profund care ne dezvăluie dorința oamenilor de a se răzvrăti împotriva lui Dumnezeu, și de a nu urma planurile divine ce erau concepute pentru bunăstarea lor. De fapt, în acest pasaj întâlnim acea generație de după potop născută din fii lui Noe din care sau desprins două categorii de oameni, cei ce doreau să-și ghideze viața după standardele divine, și cei ce se răzvrăteau împotriva lui Dumnezeu. Au început să construiască acel turn din neascultare pentru a nu se răspândi pe toată fața pământului așa cum li se poruncise. Ba mai mult de atât, utilizau unele încăperi ale turnului pentru a se închina la idoli. Doreau prin acea construcție să își facă un nume, erau plini de mândrie, concepeau viața fără Dumnezeu, tot ceea ce ei făceau nu era decât un act de răzvrătire la adresa cerului. Dar punctul cheie al pasajului este atunci când Dumnezeu se coboară pentru a vedea ce clădeau acei oameni, și constată că construcția și caracterele acelor oameni erau marcate de răzvrătire împotriva Sa, și hotărăște să le zădărnicească lucrarea. Marea întrebare este nu cumva și noi construim un turn Babel?
„Dar atunci cum îți explici că anumite instituții ce proclamă în zilele noastre anumite valori umane, în realitate calcă în picioare drepturile oamenilor și îi exploatează, de asemenea unele biserici creștine predică un mesaj creștin, amestecat cu erezii și fac o lucrare de manipulare a maselor pentru a le ține în întuneric?” Întrebă Cecilia: „Orice biserică creștină ce și-a pierdut iubirea de oameni și nu mai clădește pe valorile împărăției lui Hristos, care sunt pe deplin revelate în predica de pe muntele fericirilor, mai devreme sau mai târziu își va suporta consecințele pe măsura răului săvârșit, ca și constructorii de la turnul Babel. La fel se va întâmpla și cu acele instituții ce pretind că îi ajută pe oameni, pe când în realitate înfăptuiesc cu totul altceva”, îi răspunse Emil. Discuția din acea seară mai continuă ceva timp, apoi se despărțiră exprimându-și fiecare dorința, în afară de Silviu de a se întâlni curând pentru o nouă discuție.

Facebooktwitterby feather