Pe o plantație de pepeni din Spania două echipe lucrau la cules, prima echipa era formată din cei ce tăiau curpenele pepenilor ce erau copți de obicei acest lucru îl făceau bătrânii spanioli ce aveau experiență în domeniu și nu-i tăiau de verzi. Din urmă veneau cei ce duceau greul acestei munci, ce este una din cele mai grele din agricultură. Erau ecuadorieni și doi români în acea echipă aproape toți până în treizeci și trei de ani doar cu excepția lui Vasea ce avea șaizeci de ani, era de origine lipovean din Sulina înalt, nu prea masiv însă cu o constituție musculoasă, dădea impresia unui om muncit și călit în vâltoarea vieții. Nu se lăsa cu nimic mai prejos de cei tineri încărca roaba ce avea niște bare metalice sudate pentru a încăpea câți mai mulți pepeni și subt dogoarea devastatoare a soarelui din miezul verii mediteraneene înainta cu roaba pentru a nu rămâne în urmă cu rândul său.

Mușchii îl dureau însă nu se oprea făcea eforturi mari de a ține ritmul cu echipa, iar când ajungea cu roaba la capăt unde era remorca trebuia să arunce fiecare pepene din mână în mână până în remorcă. Erau trei ecuadorieni ce stăteau în permanență lângă remorcă, și ca niște jucători profesioniști de volei aruncau din mână în mână pepenii ce puteau cântări până la doisprezece kilograme.
Unul dintre ei când îl văzu pe Vasea cu roaba începu să strige:

– Vasea es un valiente, ( Vasea este un viteaz, ) mai povestește-ne ceva bătrâne din aventurile tale.

După care începură să râdă toți trei.

– Acum muncim, zise Vasea.

– Da, dar celălalt român nu spune bancuri ca tine, îi replică unul din cei ce încărcau la remorcă.

– Este un român mai serios, îi răspunse Vasea.

– Da, dar tu ne ești simpatic, spuse un ecuadorian micuț ce stătea în remorcă.

Orele se scurgeau lent în timp ce muncitorii munceau titanic sub soarele dogoritor pe câmpul înconjurat de mandarini. În zare, la depărtare se vedeau apele mării mediteraneene ce străluceau în bătaia razelor solare oferind la orizont o priveliște magnifică pentru muncitorii ce trudeau din greu.

– Gata ne oprim pentru pauza de masă, se auzi glasul șefului de echipă.

Muncitorii lăsară roabele și cu bucurie se desprinseră pentru ceva timp de acea muncă titanică. Vasea împreună cu Doru ce era din Constanța un tânăr înalt, puternic ce avea în jur de treizeci și trei de ani, se așezară cu sacoșele cu mâncare la umbra unor mandarini. În loc să se apuce imediat să mănânce stăteau puțin să-și tragă sufletul, tot acel efort de a căra cu acele roabe etajate îi istovise.
Cel puțin Vasea se simțea frânt, muncise prea mult pentru vârsta lui mușchii îl dureau și simțea oboseala toropindu-i corpul, nici poftă de mâncare nu avea băuse apă multă și mâncase pepeni în micile pauze și numai avea poftă de mâncare. Stătea întins sub un mandarin cu capul sprijinit de tulpina copacului, purta pe cap o șapcă de culoare maro pentru al proteja de soare de subt șapcă îi cădea bogat pe ceafă acoperindu-i urechile părul blond cârlionțat cu fire argintii, ochii săi de o nuanță verde spre albastru sclipeau plini de istețimea omului călit în vâltoarea vieții, fața sa era brăzdată peste tot de cute de asemenea fruntea sa avea riduri adânci, gâtul său era viguros, iar prin cămașa albastră descheiată i se vedeau pectoralii ce erau ca tot corpul său bine bronzați. Rămăseseră un timp în tăcere apoi Doru spuse:

– Nu-mi plac ecuadorienii îmi par niște înapoiați coborâți din copacii de prin jungla amazoniană. Închipuieșteți că am lucrat ani în construcții în echipe de spanioli și acum de nevoie din cauza crizei am acceptat această muncă unde pentru puțini bani muncim atât de greu dar așa cum ti-am mai spus aștept un contract pentru Anglia și plec nu mai vreau să stau în Spania.

– Te înțeleg, așa suntem noi românii plini de mândria noastră și asta se datorează faptului că avem anumite calități pentru muncă și o agerime de minte specifică nouă. Dar asculta-mă eu am umblat mult prin lumea asta, după revoluție prin nouăzeci și trei am ieșit din țară și de atunci tot umblu prin lume am fost în Turcia, Grecia, Germania, Italia, Spania și am întâlnit fel și fel de oameni cunosc natura omului, știu ce poate omul mă refer la binele de care este capabil să-l facă și de asemenea de răul pe care îl poate face. Și îți spun că greșești în privința ecuadorienilor într-adevăr sunt mai înapoiați ca europenii însă s-au emancipat mulți dintre ei aici în Europa. Însă trebuie să recunoști că cei cu care lucram nu reprezintă decât clasa celor de jos din Ecuador, au și ei oameni instruiți și foarte capabili în orice domeniu. Mai demult într-o ocazie am auzit mărturia unui om ce venise din Peru în Germania și când a văzut toate facilitățile, cu tot confortul și tot progresul unei societăți moderne sau post moderne cum vrei tu să o numești, povestea bietul om că rămăsese ca vrăjit pur și simplu extaziat. Iar apoi se duce omul după un timp în satul lui de lângă junglă și începe să le povestească tuturor de acolo ce a văzut într-o țară dezvoltată ca Germania iar oamenii de acolo nu îl credeau aveau impresia că le istorisește ceva din domeniul fantasticului. Bineînțeles omul îmi povestea primele lui impresii de acum douăzeci și șapte de ani când a pășit prima oară în Germania. Acum am înțeles că în unele țări din America de sud lucrurile sau schimbat mă refer la țări precum Chile, Brazilia însă este trist faptul că există oameni foarte bogați și oameni foarte săraci.

– De ce totuși susții că noi românii suntem cei mai rasiști, nu îmi place afirmația asta.

-Sunt lucruri în viață ce trebuie sa le înveți singur pentru că oricât ți le-ar spune alții ai să spui ca acei oameni din Peru că totul nu este decât o închipuire.

– Vasea cu tine nu poate nimeni când e vorba de discuții pe toate le știi îmi dai impresia unui om ce a văzut multe în viață și a căpătat astfel școala vieții. Dar am eu impresia ca ți-a plăcut să vagabondezi prin lume . Te-ai ales cu ceva din atâta umblet în afară de experiența acumulată mă refer la partea materială?

– Cu mare lucru nu, am câștigat mult și am cheltuit mult de asemenea am mai trimis la copii însă cum bine ai observat mi-au plăcut petrecerile și călătoriile. Am divorțat de trei ori de fapt nu eu am divorțat ci femeile ce le-am avut m-au lăsat, în total am cinci copii ce sunt mari acum unii la casele lor însă nu mă am prea bine cu nici unul pentru că mamele lor le-au băgat în cap că eu sunt un vagabond ce o ia din loc când ție lumea mai dragă și nu se poate conta pe el. Într-o oarecare măsură așa este stau un timp într-un loc mă supun tuturor normelor sociale și familiale însă deodată îmi vine acel dor de a vagabonda și doresc să fiu doar eu liber fără responsabilități sau restricții și atunci nu mai stau pe gânduri ci plec. Până să se deschidă granițele din Romania am umblat prin diferite județe din țară lucrând la diverse munci sezoniere, după revoluție însă am plecat. La început veneam mai des în țară pentru că așteptam ceva de la noile figuri politice de pe scena politică a României. Credeam sincer că România o va lua în direcția cea bună că ne vom descurca și noi altfel mă așteptam la dezvoltare și când colo te uiți în urmă după atâția ani de așa zisă democrație în ce hal a ajuns România nu îți vine să crezi și când știu că totul a început cu un tătuc al nostru al românilor ce avea un zâmbet larg în care parcă ne-ar fi cuprins pe toți românii. Și atunci eu ca mulți alții am zis el este conducătorul nostru, el trebuie să ne călăuzească spre lumină, civilizație, prosperitate și libertate. Închipuie-ți chiar și pe mine m-a înșelat atunci am crezut în acel început al României însă când mi-am dat seama și m-am trezit ca năucit și am înțeles care este jocul și că de fapt este vorba de manipulare și spălare la creier atunci am plecat scârbit din România. Nu înțeleg nici acum cum e posibil ca atunci când vorbesc cu unii români despre această personalitate politică a începuturilor noastre numite democratice și le spun care a fost jocul lui mult mai pe larg le explic cu lux de amănunte unii se supără îl văd și acum ca pe un om nemaipomenit cu o aureolă a democrației pe cap. Nu pot să înțeleg astfel de oameni îmi dau seama că acest soi de oameni cândva în trecut ca și mine au fost manipulați, spălați la creier, dar faptul că după atâția ani tot la fel îl vezi și nu te mai trezești asta chiar numai pot înțelege nicidecum. Pe de altă parte la ce s-a ajuns la ora actuală în Romania mă refer la ce fac aceste figuri politice interesante de astăzi ai putea să scrii un roman în mai multe părți și cu epilog în care să împletești tragicul cu comicul.

– Ai dreptate s-a pierdut bunul simț și educația cea mai elementară, dar nu uita că și aici în Spania cazurile de corupție sunt multe și se găsesc chiar și printre politicienii lor de frunte.

Se apropie de ei șeful de echipă un ecuadorian mic de statură și vorbăreț pe nume Carlos.

– Vă odihniți bine, uite ce am hotărât noi să m-ai stăm două ore ca să treacă zăduful zilei apoi ne apucăm de treabă ce zici Vasea ești de acord de ce nu vii cu noi să ne mai povestești ceva să râdem puțin.

– Este bine așa Carlos ne odihnim ceva mai bine însă acum nu pot veni cu voi am intrat aici cu prietenul meu într-o discuție și vreau să o duc la capăt m-am înfierbântat puțin și vreau să-mi exprim opinia, spuse Vasea.
Carlos se îndepărtă râzând.

– Pentru noi tinerii șansa de a ne mai făuri un viitor numai este în România,“ spuse Doru.

– Eu zic că se poate și în România și nu mă contrazic cu ce am spus mai înainte dacă ai părinți buni ce te dau să înveți și să ieși cu ceva școală și o profesie bună te poți integra bine în societate și trăi decent nu vei fi plătit ca în occident este adevărat dar pe de altă parte nu vei suferi cum tu știi că suferă un emigrant când începe de la zero în altă țară. Sau dacă ai părinți care dispun de ceva bani și investesc într-o afacere te poți implica și câștiga frumos aud că se câștigă bine cu albinele. Însă dacă ești un tânăr sărac fără prea multă scoală să zicem cu o oarecare meserie nu este bine să rămâi în România ca să muncești pe un salariu de mizerie, cel mai bine este să pleci în occident să încerci să muncești cinstit și să trăiești o viață decentă pentru ce să te chinui în România chiar dacă viața de emigrant îți aduce la început și suferință însă știi că mai târziu îți va fi bine. Pe de altă parte dacă vii cu bani din afara în țară tu îți faci o casă, ai o familie începi pe cont propriu o afacere plătind decent muncitorii iar oamenii te văd, te admiră și învață de la tine cum este viața în occident. Dar hai să-ți spun ceva eu sunt un vagabond nu am agonisit mare lucru dar tu și câți ca tine după zece ani de Spania muncind în construcții nu aveți bani strânși și aveți nevoie de o altă țară prosperă ca să munciți și să strângeți bani și ce veți face dacă după încă zece ani veți fi exact în aceeași situație adică fără bani. Știi greșeala celor mai mulți români de pe aici a fost că au dorit să trăiască la nivel cu spaniolii în vremurile bune și acum când s-a prăbușit sistemul economic numai știu încotr-o să apuce, iar cei mai mulți încep să privească peste granițele Spaniei. Iar eu îți spun că mulți din cei ce vor pleca o vor duce tot așa cheltuind tot ce câștigă și urmărind imitarea traiului cetățenilor țărilor unde vor emigra, viața trăită pe picior mare are costul ei. Ascultă-mă dacă vrei să ai o situație bună material nu mai repeta greșelile trecutului deși eu sunt ultimul indicat să-ți dau acest sfat. Dar hai să-ți povestesc ceva comic și în același timp foarte real, de aici dacă ești un băiat deștept și cred că ești deși mai ai de învățat unele lucruri, poți înțelege o mare lecție de viață. Într-o zi eram și eu cu aproximativ o sută cinzeci de romani adunați într-o clădire special amenajată pentru astfel de întâlniri scopul nostru era să ascultăm un psiholog de origine spaniol însă să știi că m-a impresionat ceea ce el ne-a învățat nu am să-ți redau tot ce eu am reținut de la el ci doar acea parte care eu consider că pentru tine este foarte importantă.
Deci printre altele psihologul ne-a spus: ,,În perioada 1995-2000 lucram în Zaragoza și au început să vină din România bărbați și femei la muncă, o adevărată avalanșă de emigranți. În acel timp eu nu aveam o casă proprie, însă cei care veneau în doi, trei ani își cumpărau, bărbații muncind în construcții iar femeile în casă la curățenie își cumpărau de asemenea mașini scumpe cu ajutorul creditelor oferite de bănci, apartamente la fel, trăiau confortabil iar după câțiva ani de muncă se hotărau să facă o vizită în România plecau cu mașina cea nouă, se îmbrăcau cu cele mai scumpe haine aveau cu ei camera video de filmat, își programau sosirea la ora doisprezece ziua, soseau claxonând cu putere pentru ca toți vecinii să iasă și să-i vadă. Apoi oamenii îi întrebau: Cum va mers în Spania? Iar ei începeau să povestească lucruri reale dar exagerate și mereu scoțându-se pe ei în relief, cât sunt ei de iscusiți în toate neuitând să menționeze că au apartament cumpărat în Spania. Însă ce s-a întâmplat acum în timpul crizei cei mai mulți au trebuit să dea înapoi la bănci apartamentele, mașinile și să plece înapoi în România însă acum cu o mașină de mâna a doua sau cu autocarul. De astă dată căutând să ajungă la miezul nopții căutând pe cât posibil să nu atragă atenția nimănui ca nu cumva aceiași oameni în fața căruia se lăudaseră să-i întrebe acum cum le merge și să fie nevoiți să spună că sunt falimentari. Omului nu îi place să fie întrebat cum îi merge în viată atunci când lucrurile îi merg rău. Unii cei drept încă mai încearcă să supraviețuiască în aceste timpuri de criza însă foarte greu.” Personal cred că acel psiholog avea mare dreptate în ceea ce spunea. Aș mai spune că criza pe unii exploatatori i-a dărâmat de pe piedestalul unde se cocoțaseră și priveau cu mândrie și o atitudine superioara pe ceilalți. Mă refer la micii exploatatori adică la cei ce luau oameni la negru la muncă în construcții, de asemenea micile firme ce-și exploatau la maxim angajații și îi plăteau foarte prost. Însă așa cum am citit undeva că setea de putere și prestigiu a unor politicieni și oameni de afaceri din zilele noastre împletite cu lăcomie a adus criza financiară. În final micii exploatatori ca și marii magnați ai lumii au aceeași inimă de a acapara tot mai mult, strivind și exploatând vieți omenești, diferența este că unii o fac într-o sferă de influență mai mare iar alții mai mică.

– A avut dreptate psihologul așa am făcut mulți trebuie să recunosc deși este greu de acceptat acest adevăr. Însă eu nu vreau să m-ai repet greșelile trecutului m-am săturat de străinătăți și după contractul din Anglia despre care ți-am vorbit vreau să mă întorc acasă cu bani și dacă s-ar putea într-o alta Românei nu ca cea de acum ce, mă sperie. Contrastul cu viața din occident este prea izbitor după ce am trăit atâta timp în Spania, viața de aici și cea de acolo este atât de diferită. Pe de alta parte sunt năucit de cât de repede s-a prăbușit economia Spaniei.

– Este o lecție pe care spaniolii aveau nevoie să o învețe.

– Ce vrei să spui mă surprinzi și de data aceasta? Întrebă nedumerit Doru.

– Am să-ți explic cum văd eu criza din Spaniei. Când am ajuns eu prima dată aici în Spania știi cum se trăia aici, de fapt ai prins și tu acei ani buni de belșug, iar toată prosperitatea li s-a urcat la cap spaniolilor, văzând că vin din atâtea părți ale lumi la lucru la ei atâția emigranți împinși de sărăcie au început să se creadă superiori uitând de faptul că au fost ajutați enorm de Uniunea Europeană au uitat și de generația părinților lor ce au emigrat prin alte țări prospere pentru a câștiga o bucată de pâine. Ei și-au zis noi suntem superiori tuturor acestor nenorociți de emigranți de aceea suntem așa de prosperi și atunci a venit criza peste ei și au început să se trezească la realitate dându-și seama că sunt oameni ca și noi, iar acum emigrează peste tot trăind și ei ca și noi acele sentimente dureroase ale noului sosit într-o țară străină unde trebuie să înceapă de la zero. Este o lecție pe care ei trebuie să o învețe să nu mai privească cu superioritate pe cei mai săraci ca ei pentru că toți suntem egali cel puțin înaintea lui Dumnezeu.

– Si eu mă gândeam că pe undeva spaniolii erau vinovați de atitudinea pe care unii dintre ei o aveau cu străinii. Însă aș vrea sa te întreb ceva și anume România în condițiile actuale ce șansă mai are de a porni pe un nou drum, spre un nou început cu adevărat prosper pentru oamenii de rând?

– Am să-ți spun în câteva cuvinte să nu se mai lase oamenii obișnuiți atât de ușor manipulați și spălați la creier. Mai ales când este vorba de a vota.

Iar Doru întrebă din nou:

– Și crezi ca este ușor să-ți dai seama de jocurile politicienilor?

– Uneori da, alteori nu depinde de personalitatea și charisma liderului care apare în fața mulțimilor însă trebuie urmărite roadele din viața sa ce anume a lăsat în urmă care i-a fost traiectoria prin viață. Nu înțelege că trebuie căutat un sfânt, orice om poate să facă greșeli și gafe însă există o diferență majoră între un om ce se luptă să facă binele și are și eșecuri și unul pervers din punct de vedere moral ce-și caută doar binele propriu, trebuie aleși lideri ce au făcut ceva bun pentru oameni. La ora actuală când ascult un lider, când îi privesc ochii încep să-mi dau seama mult mai bine ca altădată dacă omul în cauză îi iubește pe oameni și dorește să facă ceva pentru ei. Însă partea dură este că există atâtea tehnici de manipulare a maselor încât uneori este destul de greu în a discerne adevărații lideri însă nu imposibil. Am impresia că noi românii suntem ușor de manipulat cel puțin o anumită parte din noi. Revenind la întrebarea ta iți răspund da România poate păși pe un drum bun cu un început slab este adevărat ce nu trebuie disprețuit pentru că este în direcția cea bună însă repet ca acest început să se realizeze avem nevoie să fim mai înțelepți în a ne alege liderii sau conducătorii depinde cum vrei să le spui. Nu este imposibil ca situația economică din România să înceapă să se schimbe însă trebuie schimbată și mentalitatea unora.

– Interesant tot ceea ce îmi spui Vasea îmi place cum gândești păcat că ți-ai irosit viața umblând de colo, colo fără căpătai prin lume, puteai să fii un cetățean de onoare în țara ta practicând ceea ce îmi spui și influențându-i pe mulți din țară într-o direcție bună.

– E adevărat ce îmi spui uneori am unele procese de conștiință iar atunci mă gândesc la prima mea soție cu care am avut doi copii, ne-am înțeles bine a fost pe atunci o lungă perioadă în care eu am stat liniștit însă vezi tu hiba din ființa mea mi-a adus pierzarea. Și sunt electrician de meserie doar am lucrat ani în fabrici, în combinat pe timpul comuniștilor însă am ales uneori atât de greșit în viață. Uneori mă cuprinde nostalgia vremurilor de odinioară și aș mai dori să se mai întoarcă timpurile când eram cu prima soție, oh cât am mai făcut-o să sufere plecam uneori plin de neastâmpăr prin România nu veneam pe perioade lungi, lucram pe ici pe colo însă căutam cei drept aventura iar ea cu doi copii ce se mai chinuia, mă implora sărmana să mă opresc să încetez cu acest stil de viață în final divorțul a fost inevitabil. O dacă aș putea cu mintea de acum și cu tinerețea de atunci să mai fiu alături de Camelia așa se numea prima mea soție ce era plina de farmec și frumusețe feminină naturală, nu ca unele femei din astea de azi ce apar mereu în mass media și sunt de fapt produsul chirurgiei estetice, și arată atât de artificiale. Uneori simt că îmi lipsește acel acasă minunat din acele vremuri. Dacă aș putea să mai întorc timpurile aș lupta cu hiba din ființa mea pentru a putea trăi o viață demnă însă acum e prea târziu lumea mi-a pus demult eticheta de vagabond iar eu simt plăcere pentru acest stil de viață așa că mă avânt mereu și mereu pe străzile vieții în căutarea aventurilor și a călătoriilor interminabile.

Discuția dintre cei doi se curmă pentru că muncitorii începuseră să se ridice de pe sub mandarini trebuiau să înceapă din nou munca în acea zi avuseseră parte de o pauza mai mare din cauza căldurii excesive din acea zi, mai aveau de terminat o bună parte din acel câmp de pepeni. Doru se ridicase să-și caute roaba, Vasea mai rămăsese câteva momente întins cu capul sprijinit de tulpina mandarinului, cu ochii privind fix într-un loc gânditor, adâncit în el însuși fața sa exprima nostalgie ce era împletită cu un aer de îngrijorare, rămase câteva minute pe gânduri apoi se ridică și porni cu pași mari, pășind apăsat spre rândul său.

Muncitorii începură din nou acel exercițiu istovitor încărcau roabele și apoi porneau spre remorca unii scoteau unele strigăte de bucurie poate și datorită faptului că mai aveau doar trei ore bune de muncă și terminau acel câmp și munca pe acea zi, se gândeau la odihna de acasă la părtășia din jurul mesei la cina cu familiile lor. Vasea muncea mecanic, fără chef uneori mai lua pauze rămânând cu privirea ațintită în zare.

Așa munci zile la rând după acea discuție cu Doru nu mai glumea și nici numai conversa nimic cu nimeni lucra mai mult în tăcere și tristețe. De asemenea în apartamentul unde închiriase o cameră era la fel tăcut și trist.
Până într-o duminică pe când era la plajă și în timp ce privea marea Mediterană scăldată în razele aurii ale soarelui în depărtare văzu un vapor, după formatul vasului și după oamenii ce se aflau pe punte, Vasea intui că trebuie sa fie un vas plin de turiști ce veneau să viziteze Valencia.

Iar Vasea privindu-l simți din nou acel dor de a pleca mai departe în fața căruia el se simțea atât de neajutorat, avea dorința de a răspunde acelei chemări cel atrăgea spre alte meleaguri necunoscute surâse privind în zare Vaporul ce se îndrepta spre intrarea în port și gândi:

,,Mult nu mai stau eu pe aici încă puțin iau banii și plec spre Lerida, acolo acum este de lucru la fructe de vară așa că dacă îmi cheltui repede banii am o alternativă de a lucra și câștiga. Ce să-i faci așa sunt eu plăsmuit să umblu din loc în loc ca un vagabond.“

În următoarea zi la lucru Vasea muncea din nou cu bucurie, ridica roaba cu pepeni și pornea cu pas vioi spre remorcă glumind din nou cu muncitorii, iar spre seară strigă la ei spunându-le:

-Haideți băieți că parcă voi aveți șaizeci de ani nu eu, mișcați-vă mai repede ce vreți să dormim pe câmp în noaptea asta.

Apoi râse cu poftă ca omul care a pus la cale o afacere bună. Iar din remorca de unde așeza pepenii Carlos strigă:

-Vasea es un valiente.

Iar ceilalți muncitori izbucniră în râs bucuroși fiind că lui Vasea îi revenise buna dispoziție, iar cel mai tare îi încânta faptul că Vasea în timp ce își descărca roaba la remorcă le mai povestea câte ceva hazliu.

Peste o săptămâna Vasea era într-un autocar ce pornise din Valencia spre Lerida, așezat la geamul autocarului privea peisajul ce i se întindea în față. După un timp autocarul ajunsese într-o zonă deșertică prin care șerpuia drumul iar Vasea rămase cu ochii ațintiți la orizont unde se vedeau munți iar deasupra lor albastrul nesfârșit și simți că călătoria îi face plăcere se asemui în mintea lui cu un vultur ce se înalță și se desprinde de pământ și zboară liber spre albastrul nesfârșit. Acea comparație îl umplu de plăcere și privind în zare zâmbii bucuros că era din nou un călător prin viață, însă dorea cel puțin în acele momente să nu mediteze asupra tristului fapt că el nu avea o destinație în viață ci doar se avânta pe drumurile vieții împins de plăcerea aventurilor și drumețiilor nesfârșite.

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Oniscu: VASEA/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 5 august 2024