Soarele strălucea cu putere pe cerul de vară luminând acea zi și aducând bucurie în viețile oamenilor. Luca începu să povestească din nou:
– Într-o după amiază mă plimbam pe faleză adâncit în gândurile mele. L-a un moment dat atenția mi-a fost atrasă de o pereche de tineri români, ce se plimbau și ei ca și mine, însă lucru ciudat nu mă slăbeau din ochi. Am început și eu să-i privesc câte puțin, și ceva îmi spunea că în comportamentul lor era ceva anormal. În atitudinea lor se distingea ceva ce îmi stârnea semne de întrebare. După un timp, acel tânăr m-a întrebat dacă sunt român, iar eu i-am invitat să bem o cafea. Ne-am așezat la terasa unei cafenele, și am început să conversăm despre criză și situația tot mai precară a emigranților din Spania. Apoi acel tânăr ce de la început s-a prezentat și mi-a spus că îl cheamă Viorel m-a întrebat: ,,Cu ce te destinzi în clipele când dorești să te relaxezi?” De la începutul discuției noastre, eu le-am spus să mi se adreseze cu tu așa îmi place mie să vorbesc cu tinerii. Eu i-am spus că fie petrec timp în familie, fie mă plimb, sau înot. După care Viorel m-a întrebat: ,,Dar așa ceva nu vrei să probezi?” Și mi-a arătat în mod subtil niște pliculețe cu droguri, și atunci am înțeles cu cine aveam de-a face. De altfel Viorel avea un mod de a fi ce nu îmi plăcea. ,, Sau dacă nu, Larisa își poate oferi serviciile pentru tine contra cost, bineînțeles.” Am rămas surprins și am privit-o pe Larisa ce avea în jur de douăzeci și șapte de ani, era o fată frumoasă, palidă la față, mi se părea chiar extenuată sufletește, probabil în urma stilului ei de viață. În acele momente m-am schimbat la față pentru că nu mă așteptam ca Viorel să-mi propună așa ceva. ,,Prețul îl stabilim noi, doar suntem români, așa că nu văd de ce nu ne-am înțelege…”continuă să-mi spună Viorel. ,, Măi băiatule, am copii ce au aproape vârsta ta, cum crezi că eu mă pot coborî atât de jos. Și apoi voi, chiar în viață nu găsiți altceva mai bun de făcut pentru a trăi, decât să vă coborâți în mizeria în care acum trăiți.” După care Viorel mi-a spus: ,,Nu vezi cât de greu este acum de trăit, iar a găsi ceva de lucru nici vorbă, șomajul sau ajutorul social se termină repede și apoi rămâi fără nici un ban și ajungi în stradă. Și chiar dacă găsești de lucru, te muncesc patronii în aceste timpuri de criză până scot sufletul din tine pe un salariu de mizerie, și ești ca un rob al lor fără să mai ai nici un fel de libertate.” Iar eu i-am răspuns: ,,Eu vă sfătuiesc să vă opriți și să meditați puțin, pentru că anii tinereții sunt trecători, și apoi tot ce faceți acum vă poate distruge viața. Știu că timpurile sunt grele, dar întotdeauna se găsește un drum pe care să puteți păși și să trăiți cu demnitate dacă vreți.” După ce am spus acele cuvinte, am privit-o pe Larisa și am văzut că a lăsat capul în jos sprijinindu-l în palme. Și mi s-a făcut milă de acea fată, ce a stat așa câteva clipe, după care a ridicat capul și m-a privit. Of, era atât de tânără, îmi aducea aminte de fiica mea. Apoi Larisa a spus: ,,Ar fi mai bine să plecăm Viorel.”
Luca se opri, părea foarte mișcat în urma a ceea ce el povestise, tăcu un timp apoi continuă:
– Atunci m-am gândit la un program religios pe care îl urmărisem pe internet. În cadrul acelui program, un orator a povestit o întâmplare pe care m-am gândit să le-o povestesc celor doi tineri. ,,M-ai stați puțin, pentru că doresc să vă povestesc ceva care poate o să vă ajute în viață. Un om călătorea cu mașina prin America de nord, iar la intrarea în orașul unde el locuia, a văzut că o tânără de douăzeci de ani îi făcea semn cu mâna să oprească. Acel om a oprit, și tânăra s-a suit în mașină spunându-i să o lase într-un anumit punct al orașului. Apoi, în timp ce călătoreau cu mașina, acea tânără i-a mărturisit că este o prostituată și că își oferă serviciile bărbaților. Acel om surprins a întrebat-o care este prețul ei, și tânăra i-a spus că cinzeci de dolari, la care acel om a replicat: ,,Nu se poate tu valorezi mult mai mult, cum poți să ceri doar cinzeci de dolari, este prea puțin.” ,,Atunci o sută de dolari…i-a spus fata.” Și din nou acel om a spus că suma este prea mică, și că ea valorează mult mai mult. Atunci tânăra a început să mărească prețul, dar de fiecare dată acel om spunea că ea valorează mult mai mult. Tânăra a început să creadă că acel om era nebun, și nu mai avea nici un rost să negocieze cu el pentru că era de prisos. După care acel om i-a spus: ,,Prețul tău este jertfa Golgotei, acolo este măsurată în mod real valoarea ta, acolo Hristos a plătit prețul pentru tine. Ai nevoie să experimentezi în viața ta dragostea Sa răscumpărătoare, nu te-ai gândit niciodată să-ți deschizi inima în fața unei astfel de iubiri. Cred că acest lucru te-ar ajuta foarte mult, și ar fi minunat dacă ai începe să-L cunoști pe Iisus Hristos așa cum este revelat pe paginile Noului Testament.” Apoi, acel om a luat-o pe acea tânără la el acasă, unde mai avea și alți copii, și o situație bună din punct de vedere material. A început să o trateze pe aceea fată ca pe propria lui fiică, și ea cu timpul nu s-a mai simțit ca o prostituată și a început să trăiască o viață nouă. Din punct de vedere spiritual Dumnezeu poate face același lucru și pentru voi, în mod special pentru tine, Larisa. Eu cred că atunci când oameni ca voi strigă spre Dumnezeu, El îi ajută și nu îi lasă pradă deznădejdii și mizeriei. De altfel, eu sunt un om limitat, și nu pot face ceea ce acel om din povestirea mea a făcut, dar cel puțin pot să vă îndrept spre Hristos și spre dragostea sa iertătoare și restauratoare.” După ce am spus acele cuvinte Larisa a lăsat din nou capul în jos, iar Viorel a râs și a spus: ,,Larisa, tu nu cumva iei în serios ce ne spune acest moralist fără valoare, ne pierdem vremea cu el, hai să plecăm.” După acele cuvinte ale lui Viorel, la care eu nu am mai avut putere să-i dau o replică, Larisa a ridicat capul, s-a uitat în ochii mei și mi-a spus: ,,Eu nu sunt intrată de mult în asta, datorez bani doamnei la care stau și pentru care lucrez, dar voi ieși din lumea asta în care acum mă zbat, pentru că am un copil în România și vreau să trăiesc altfel, și să-i ofer lui posibilitățile ce eu nu le-am avut în viață. Dar să știi, că ceea ce am văzut în România și aici, mă refer la cum sunt racolate fetele din România și apoi aduse aici pentru a se prostitua, este nespus de dur. Sunt oameni foarte răi ce se ocupă cu a aduce fete aici în Spania, suntem mințite și înșelate…” ,,Larisa nu are rost să îi dai prea multe explicații…” o întrerupse Viorel și se ridică împreună cu Larisa, eu doar i-am mai spus: ,,Dacă vrei să rupi cu această viață eu sunt dispus să fac tot ceea ce pot să te ajut.” ,,Mulțumesc, dar eu am socotelile mele, și voi termina cu viața asta curând.” Au plecat apoi amândoi, iar eu am rămas mult timp pe terasa acelei cafenele, gândindu-mă că pentru un interval scurt de timp m-am intersectat pe străzile vieții cu acei tineri, și nu am putut să fac nimic pentru ai ajuta. Uneori viața te așază în unele situații în care pur și simplu îți vezi limitele.
– Da, este dramatic tot ce se întâmplă în lumea asta a prostituției și drogurilor aici în Spania…spuse Sorin.
Luca tăcu, acea întâmplare îi răscolise mult sufletul. În jurul lor totul fremăta de viață și zgomot pentru că oamenii doreau să trăiască și să se bucure de acea zi de vară. Iar viața cu legile ei uneori nedrepte, îi cuprindea pe toți în iureșul ei nesfârșit.

Va urma…

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Oniscu: VIEȚI DE EMIGRANȚI (6)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 14 iunie 2019