Eugen Serea
Autumnală.
Scriu stoluri pe cer semne stranii, străine,
Exoduri din calea crăiesei haine,
Rămâne-vor umbre în goluri de dor,
Născute din raza ideii de zbor…
Cad visele frânte din ramuri ce-odată
‘Nălțau rugă verde azurului tată,
Suspină în seve doar maica pământ
Nădejdea punându-și în mugurul sfânt…
Bat clopote-n piepturi uitate vecernii,
Trezind în priviri și icoane Eternii
Și spumegă vinul în boabele vii,
Șoptind Epicleze prin care să vii…
Și-n lacrima rece a vântului geamăn
Scipesc miliarde de sori fără seamăn,
Cuvântu-i tăcere, tăcerea-i Cuvânt,
Iar eu, nemișcat, în tăcere, Te cânt…
by