Eugen Serea
Cel dus

S-a dus poetul… Niciodat’, niciunde
Nu-l mai aflați, oricât l-ați căuta:
A fost, în ochii voștri, viu, cândva;
Acum e prea târziu… Vi se ascunde

În flori de mai, în șoapte de izvoare,
În dansul sfânt al fulgilor de nea,
În nouă fericiri, în Legea grea
Din lespedea de carne care doare,

În lemn păgân, ce s-a-mbibat cu Sânge
Ca să primească trăznetul divin,
În pâine frântă, în potir cu vin,
În bici, piron sau lance gri, ce plânge,

Sub pietrele de moară ale fricii,
Deasupra unui nor cu glas de plumb;
Sperietori din lanul de porumb
Îl mai zăresc, arar, și licuricii,

Când nopțile de vară, căi toride
Spre roua renăscând la primii zori,
Înlăcrimează țipăt de cocori
Îngenuncheat de tauri la coride…

Doar vis de zi ori, poate, visul Theta,
Să-i mai găsească urma lui de fum
Prin Templele Tăcerii, azi doar scrum,
În sacrul semn al Pietrei din Rosetta,

În cod binar pe Oul din Algarve,
La capătul de curcubeu, păzit
De-un verde spiriduș, abia trezit,
Veghind siesta harnicelor larve

Sătule-n rădăcini din cimitire,
Sau între șerpi strângând un caduceu
Ce strigă întreit spre Dumnezeu
Un nume ce s-a șters din amintire…

sâmbătă, 13 martie 2021

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Cel dus/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 16 martie 2022