Eugen Serea
Coboară-te, Lumină!

Coboară din Lumină, o, Maică a Luminii,
Atinge-ne și ochii și gura, nevăzut,
Îmbracă-ne făptura în mantia rușinii
Adu-ne-n inimi îngeri să tămâieze crinii
Și-arată-ne tu Slava din care am căzut!

Doar cioplitori în piatra vremelnicelor chipuri
Suntem în roada firii și ne-nchinăm tăcut
Clepsidrei ce răstoarnă din Cer în lut nisipuri…
Neguțătorul are pentru oricine șipuri
Și-n elixir, veninul în miere-i prefăcut…

Ne-a învățat Vrăjmașul cu neagră iscusință
Icoana ta de Taină s-o-ntemnițăm în trup,
Să nu mai izvorască Lumină-n umilință…
Și-n loc să naștem Pruncul din Duhul, prin credință,
Se nasc în noi doar lanțuri de iad, ce nu se rup…

Fecioară Preacurată, îngenuncheată Rază
La Tronul Veșniciei, cu lacrimă de dor,
La fel ca pe Golgota, în umbra Crucii, trează
Când numai ucenicul Iubirii nu trădează:
Trimire Duh de Viață la fiii care mor!

Nemărginită-n tine e pentru noi Iubirea
Ce se revarsă darnic, umplând potire vii
Cu Sângele Iertării!…Ce dulce-i dezrobirea!
Dar până la -‘Nviere, a fost întâi Zdrobirea
Pe Lemn de către oameni, rătăcitorii fii…

Coboară-te, Lumină, în noaptea lumii noastre,
Că vremea e aproape și Timp nu mai e Sus…
Ne-ating pe tâmple aripi de serafim, albastre,
Și tremură petale de crini arzând, în glastre:
La uși de inimi bate, încetișor, Iisus..

( vol. Vecernie )

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Coboară-te, Lumină!/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 7 februarie 2022