Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Denia Tăcerii

Eugen Serea – Denia Tăcerii

Eugen Serea
Denia Tăcerii

O pasăre de pradă își întindea, tăcut,
Aripile de rouă sub pleoapa-mi trecătoare…
O, Rază de Albastru, ce rană mi-ai făcut
Când mi-ai străpuns privirea pe Crucea Ta de soare!

Ieșiseră din tină și viermi și ghiocei
La Glasul care cheamă la Cina cea de Taină,
Pe lunca rugăciunii zburdau în suflet miei,
Se îmbrăca pământul în Rai, ca într-o haină…

Slavosloveau prin aer, în vers îmbrățișat,
Cu bucuria vie-a-ntoarcerii acasă,
Plângând, risipitorii de Zbor înstrăinat,
În sfânta amintire din cuibul lor rămasă…

Și mă topeam de-atâta Lumină, fără glas,
În Denia Tăcerii, ce pogora, cuminte
Din inimă de clopot în tot ce mi-a rămas
În strana mea din stânga: odăjdii de cuvinte…

Lin, florile pe ramuri, în Alb se închinau
La Tronul Veșniciei, îngenunchind miresme;
Cerșit-am de la oameni ce n-au avut și n-au:
În inimă altare și-n duh catapetesme…

Ce bine-i, însă, Doamne, că mai adie blând,
Un vânticel de seară, senin ca o părere,
Și n-am băgat de seamă, doar m-am trezit umblând
Pe apele durerii, încet, spre Înviere…

( vol.Vecernie)

Facebooktwitterby feather