Elixir

Pentru o scurtă vreme (atât, o Kali Yuga,
Ce-s câteva clipite?) aș vrea să fiu în Rai…
Să nu îmi duceți lipsa, n-o să-mi cunoașteți fuga
În noaptea când, în floare, regină-i luna mai.

Acolo, în tăcerea cea fără de clepsidră,
Să caut precum șerpii un nobil cap de Hydră,
O plantă rară, sacră, să fac un elixir,
Ceva între aloe, otravă și Sfânt Mir.

O voi găsi, probabil, prin veacuri sau milenii,
Ascunsă la vedere în cel mai sigur loc
Să nu o profaneze Arhiconii, viclenii,
Să nu ajungă marfă, la voi, în iarmaroc.

Va fi pe-un ochi de apă, va fi în vârf de stâncă,
Pe dealuri însorite, pe-o vale mai adâncă,
În inima cea nouă, cu toate-n unison,
Pe treptele de aer dintre Incub și Tron.

O voi cunoaște sigur, va mirosi a sânge,
A crini, a Înviere, a umbră grea de nuc,
A înger ce rânjește, a demon care plânge,
A berze care, toamna, spre Nicăieri mă duc,

A vin ce încă fierbe și a fierbinte pâine,
A gratii, a cătușe, a ieri, a azi, a mâine;
Dar ea, m-o recunoaște? Un prunc va ști că sunt
În măduva gândirii unui bărbat cărunt?

Am să m-aplec cu teamă, smulgând-o cu sfială,
Cu tot cu rădăcină din stratul ei de nori,
De vise scuturată, spălată de cerneală
În curcubeu de lacrimi, în roua grea din zori,

Am s-o usuc la săbii, rotind, vâlvâitoare,
Arsura amintirii Edenului ce doare,
O va smeri pistilul într-un străvechi mojar
Al unui fost Arhanghel, acum căzut din Har.

Cu mâna tremurândă, turna-voi Apă Vie
În pulberea aceea de templu vegetal,
Amestecând în Cupă, ca într-o galaxie,
Voi genera, fractalic, regretul ancestral,

Nu voi nega păcatul, îmi voi nega virtutea,
Plângând copilăria, voi șterge senectutea
Și voi sorbi cu sete, amar, până la fund,
Uitarea Lumii voastre, ca pe un rai imund…

duminică, 12 iunie 2022
Pogorârea Sfântului Duh

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Elixir/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 13 iunie 2022