Eugen Serea
Fântâna

Iisuse, am rămas fără cuvinte;
Fântână fără Apele-Ți Sfințite,
Adâncă, adâncă până la Iad,
În care oamenii, ca frunzele, cad…

Zadarnic ai plâns, Fântânarule Bun;
Treimea-Ți din lemn de alun
N-a simțit în străfunduri vreo undă,
Deși a vibrat o secundă…

Din inimă-ntorc în afară ecouri
De tuntete-n ciocnet de nouri…
Când fulgerele mă strălumină, scurt,
Însetaților le sunt doar furt…

Poate doar Ploaia ce va să vină
Mă va umple iar de Lumină…
Deși tulbure la-nceput, am s-aștept
Despărțirea Apelor, drept…
………………………………………………

Dar stai!… Ce Taină străină mă scutură?
Ce minune-mi viază în ciutură?
Cum să cobor gol în Gol
Prin bezna mea de nămol?

Și totuși…Poate pentru ultima oară,
Tăcut, cât ar fi să mă doară,
Voi face-ascultare de Tine,
Coborându-mă-n mine…

O, Doamne-adunat-am atâta venin
Nemaioglindind cer senin!
Iar sinea mi-e rece și crudă
La fel ca sărutul de Iudă
……………………………………………

Aud din adâncuri un vuiet cum urcă,
Și frica de Frică mă-ncurcă
Pământule frate, ce vaier mi-arunci
Din Sorb, nenăscuților prunci?

Parcă erupe Creația-ntreagă,
Și lanțurile mi se dezleagă
Ca-n ziua în care, Iisus m-ai făcut
Fântâna-ntre Apă și Lut…

Știu!…Sângele Tău e în tot și în toate
Sfințindu-mă-n Har peste poate…
Și-acum mă inundă cu Alba Lumină
A Apei din tină…

Ce bine-i să fiu iar Potirul cel Sfânt
Al Apei de Sânge-Cuvânt!
De-al Tău Duh prea plin, mă simt mult mai ușor
Și încep iar să zbor…

Mă-nalț către Cer în prima cântare
Și Ceru-i mai mare!…Mai mare!
Iar când ajung Sus, mă încearcă fiorii…
Se-apropie Zorii…

Te-aștept în genunchi, frate om, să iei Apă,
Plângând, Ceru-ntreg să mă-ncapă
Când bei Apă Vie, sărut a ta mână:
Sunt iarăși Fântână!

( vol. Ninsoare în august)

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Fântâna/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 26 aprilie 2022