Eugen Serea
În oglindă
Cine-i străinul geamăn din oglindă?
Să nu întindă mâna să mă prindă!
De unde-mi știe gândurile toate
Și fiece mișcare mi-o socoate
Chiar până-n clipa de-a se naște-n minte?
Îmi simte, oare, inima fierbinte?
Ai spune că îmi seamănă, în parte,
Așa mai din profil, mai de departe…
Aduce, vag, a umbră care minte
Sau a plămadă rea, de necuvinte?
Răsfrângere tremurătoare, vie?
Fantasmă rătăcită, străvezie?
Parcă-l cunosc de undeva, din sfere
Unde prăseau sfincși, harpii și himere,
În cuiburi peste care cuc amnezic
Inițiază Ritul analgezic
Prin întreite, sfinte rotocoale
De zbor pieziș al sensurilor goale.
Străinule privindu-mă-n tăcere
Ca șarpele într-un frunziș cu mere:
Ce cauți tu atâta de aproape
Că îți aud privirile sub pleoape?
Nu-i tulbura prea mult oglinzii apa,
Nu declanșa nici fulgerul, nici trapa,
Că ne va bascula (și asta doare!)
În Lumea celuilalt, unde se moare…
duminică, 6 iunie 2021
by