Eugen Serea
Fata Morgana

Prin dunele sub bolta fără nouri
Merg singur și uitat de El Shaddai,
Slăvitu-I Nume tainic, Elohai,
N-a zămislit în sufletu-mi ecouri…
Mi-a ars nisipul floarea din privire,
Soarele gol ființa mi-a topit,
Cu sânge de la jertfe m-a stropit
Frica de iad, a Cerului strivire…
Am gust sărat pe buzele crăpate
Și gândurile-mi fierb cu zgomot viu:
N-a fost să fie sau n-am vrut să fiu
Piatra de sus cu 10 legi săpate?
M-au tot călăuzit stele prin noapte…
La focul rațiunii mele reci
Am încâlzit când șerpi, când lilieci,
Atras de ale peșterilor șoapte…
Deșertul m-a hrănit cu glas de flaut,
Viorile pustiei mi-au dat vin
Să-mi îndulcească verdele venin
Și-n firele de cuarț Cuvânt să caut…
De ieri, burduful nu mai are apă,
Poate că azi e ultima mea zi,
De mâine conjuga-voi pe ,,a fi”
La timpul Veșniciei ce-o să-nceapă…
De-atâta alb am doar Azur sub pleoape,
Dar tot atâta-i Lumea din genunchi;
Mă săgetează moartea în rărunchi,
De mine însumi sunt tot mai aproape…
Dar stai!…Ce licăreștre-n depărtare?
Ce susur mă-nfioară ca un dor?
Să fie oare-al îngerilor cor
Sau cerul și pământul curg în zare?
Din setea mea de apă sau de viață,
De unde am puterea să mai fug?
În mine condamnații de pe rug
Au mâinile căuș să-și dea pe față…
Minune a minunii peste fire,
Tu, oaza mea cu flori și palmieri,
Te-am regăsit, o, ziua mea de ieri,
Cum luna soarbe-a zorilor ivire!

Ca pâine n-am avut din ceruri mana
In 40 de ani de vis pustiu,
Dar uneori, la pieptu-i sidefiu,
M-a-mbrățișat, cu drag, Fata Morgana…

( vol. Ninsoare în august )

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Fata Morgana/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 4 februarie 2022