Eugen Serea
Hibrid

Destin hibrid, tărâm dual și viață între două Lumi,
Deșart nădăjduind a fi printre luceferii postumi…
Când cerurile se închid și când pământul se deschide,
Mai lasă-le povara jos, că-s gânduri, nu cariatide!

Vin griji, necazuri, supărări, acestea-s doar limbă de clopot,
Ai să vibrezi prelung și rar, sau des, ca ploile în ropot,
Prin Sacrificiu s-a durat tot ce e viu în Univers,
Din suferință s-a născut chiar și silaba unui vers!

Visezi cai verzi umplând pereți? E păgubos, când n-ai un sfanț!
Și câinii-n somn (doar uneori) sunt lupi care se zbat în lanț…
Prea mulți pisoi, privind oglinzi, sunt lei împărățind savane;
Nu orice simplu cubanez bea rom și pufăie havane!

Dar oamenii cred în povești, asta i-ajută să reziste
Cotidienelor poveri și existenței mult prea triste:
La capete de curcubeu zac îngropate mari comori
Păzite doar de-un spiriduș pe care-l vezi numai când mori!

Asociind atâtea căi cu vraja câte unui basm,
Mai uiți ce fiară-i orice om, ce junglă-i Lumea, ce marasm
Și-o mână-ntinzi în ajutor, riscând să fie, brusc, mușcată;
Trezit, încerci să evadezi! Și-o aripă ți-e împușcată…

În acest mediu decadent, polarizat, cu stări contrare,
Încă mai caut (biet naiv!) sub cer de plumb, pământuri rare,
Exist, deci cuget între Lumi, tărâm dual, destin hibrid,
Luceferi, însă, nu mai cred: aici sau dincolo de Zid!

miercuri, 9 iunie 2021

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Hibrid/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 22 februarie 2022