Eugen Serea
Te-am regăsit !
Te-am regăsit, Iisuse! Ce să-Ți spun?
Ce-adânc de dor mi-a fost, o , Preaiubite:
De vers, de cer, de lacrimi…Și ce bun
E vinul nou al inimii zdrobite!…
Te-am regăsit, Iisuse! Ce să-Ți fac?
Vreau lumii-ntregi să-mi strig, azi, bucuria!
De nu m-o auzi, mai bine tac
Și-mi va vedea din fapte, mărturia…
Te-am regăsit, Iisuse! Ce să-Ți dau?
Doar viața mea…Oricum Îți aparține!
Aș vrea să pot să nu mai pot să vreau
O închinare ce străin m-ar ține…
Te-am regăsit, Iisuse! Ce să-Ți cer
Când Tu mi-ai dăruit Nemărginirea?
În suflet-Rai, pământului meu-Cer,
Atâta cât să-mi împlinesc menirea…
Te-am regăsit, Iisuse! Cum să-Ți cânt
Când tu m-ai legănat în glas de îngeri?
Mi-ai scurs în vene Noul Legământ;
N-am meritat…Dar Tu încă mai sângeri…
Te-am regăsit, Iisuse! Cum să-ți plâng?
Sunt lacrima tăcută, arzătoare,
Ce s-a prelins din ochiul tău cel stâng
Când mă-nchinam la stele căzătoare…
Te-am regăsit, Iisuse, Domnul meu,
,,Cel care-a fost” și ,,Cel care-o să fie”,
Prieten, Frate, Om și Dumnezeu,
Izvorul meu curat de apă vie…
( vol. Vecernie)


