Eugen Serea
Florii
Ninge cu petale de flori de april
Peste al meu suflet, ascuns, de copil,
Ninge cu Lumina razelor dintâi:
,, – Osana, Iisuse! Rămâi, mai râmâi…”
Florile-s coroana frunții de-‘Mpărat
Vândut prea adesea, deloc cumpărat,
Udate cu Sânge noaptea, sub lămâi:
,, – Osana, Iisuse! Rămâi, mai rămâi…
Vegetală rugă ‘nalță către Cer
Focul Verde-al Vieții, izbăvind de ger,
În cădelniți albe, îngerești tămâi:
,, – Osana, Iisuse! Rămâi, mai rămâi…”
Pomul vieții mele astăzi are flori
În Ierusalimul Sfintei Sărbători,
Doamne, peste noapte-n inimă să mâi:
,, – Osana, Iisuse! Rămâi, mai rămâi…”
Peste doar cinci zile, însă-n amândoi
Suferi-vor, Doamne, florile din noi,
Tu cu spin pe frunte, eu spin în călcâi:
,, – Osana, Iisuse! Rămâi, mai rămâi…”
( vol.Ninsoare în august)


