Dacă în scurta noastră viață,
Pe chip, doar zâmbet am avea,
Un înger ne-ar privi din față
Și tot, în jur, rai ar părea.
Dar firea omului-i făcută,
Ca din divinele comori,
Să prindă-n suflet doar cuscută
Și-n ochi cumplitele orori.
Privește mica vrăbiuță,
Nu-i călătoare, stă aici…
N-o face gerul mai slăbuță,
Se-ascunde-n cuiburile mici.
Și ciripește când i-e bine
Prin pomi, pe garduri, la ferestre,
Găsind motiv să se combine,
Zburând spre înălțimi celestre.
Privesc cum urcă spre înalturi,
Imaginația-mi lucrează,
Fac în trecut câteva salturi,
De zâmbet, fața-mi radiază.
9 febr. 2024, Georgeta TUDOR
by