Fă-mă Doamne, vârf de munte, să rămân cu capu-n nori,
Să am pletele cărunte când trec șiruri de cocori.
Fă-mă Doamne, vânt de vară răcorind amiezile,
Să contemplu din înalturi câmpul și livezile.
Fă-mă Doamne, rău ce curge, răcorind câmpiile,
Să mă scurg ușor la vale mângâind sălciile.
Fă-mă Doamne, dor de ducă, cugetele să îndemn,
Depărtările să-nvingă, pasul să le fie demn.
Fă-mă Doamne, vers duios, glas de fluier și caval,
Inimi dragi să oblojesc când l-aud în recital.
Fă-mă Doamne, litere, să rămân în veșnicie,
Scris în vers meșteșugit, pe o coală de hârtie!
by