Te cântă toți poeții, ca mamă,
iubită, prietenă, soție,
dar câți bărbați din lume,
FEMEIE, respect îți poartă ție?

Îi vezi, în tinerețe,
în grații vor să-ți intre
și de cumva vreunul
se face punte, luntre,
îi cazi în mreje, îi dai inima ta,
renunți la libertate
și-ntr-un final spui Da.

FEMEIE, ești soție,
mai lași și de la tine
ca rosturile casei
să meargă totuși bine,
dar simți că se întâmplă
ceva cu dumnealui,
încerci să nu prea suferi
de dragul plodului.

Și mamă ești, FEMEIE,
și crește pruncul mare,
și seamănă cu dânsul
la chip și la purtare,
dar tu speranța-n bine
nu vrei ca să ți-o pierzi,
până-ntr-o zi fatală…
că te înșală, vezi.

Ajuns-ai la răscruce,
ce ai să faci, FEMEIE?
când sufletul îți plânge,
îți vine vreo idee?
puterea renunțării, n-o ai…
de ce nu știi, ți-e teamă,
cutume-ți bântuie ființa
căci tu le iei în seamă.

Dar tu, cealaltă care strici,
tu tot femeie te numești…
când pus-ai ochii-n ochii lui,
la ce aveai să te gândești?
știai că alta îl așteaptă,
într-un cămin întemeiat
pe dragostea ce-a fost odată,
când nu era afemeiat!

Poți construi un paradis
pe o ruin-a fericirii,
când alta plânge și tu râzi
lăsată pradă ispitirii?
nu te-ai opus, ba ți-a fost bine,
credeai că meriți ce primești,
el, însă, liber nu era,
deșarte vise construiești.

Și, uite-așa, FEMEIE dragă,
în orice tabără ai fi,
se-ntâmplă ca respect să n-ai
chiar nici de la ai tăi copii,
iar dacă Domnul îți dă zile
și șansa ca nepoți să ai,
nu te mira, că-n aste vremuri,
un sfat util n-ai cui să dai.

Dar ai deschis cumva, FEMEIE,
o ușă din trecutul tău,
să vezi de nu-ți găsești vreo vină
în tot ce-a fost în viață rău?
Prezentu-ți, dragă, cercetează-l
că s-ar putea să te-adaptezi
la noile moduri de viață,
cu cât în vârstă-naintezi.

Și-așa, rămâne-vei cântată
de toți poeții-n legea lor,
cum s-a-ntâmplat de-a lungul vremii,
de omul fi-va simțitor.

27 sept. 2022, Vernești, Buzău, România – Georgeta Tudor

by

Referinţă Bibliografică

FEMEIE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 29 septembrie 2022