Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » FOȘNETE LĂUNTRICE

FOȘNETE LĂUNTRICE

Mă-ncearcă prezentul cu foșnete-amintiri
Gândurile-mi calcă pe urme-n iubiri
Sub pași de copilă, simt tremurul ierbii,
La malul apei adăpându-se cerbii.

Ochiul din minte prinde foșnet de lună
Când peste salcâm se lasă cunună,
Noaptea-n lumina ei se face maramă,
Pământul pulsează fără să geamă.

Foșnetul gândurilor somnul mi-l risipește,
În timp mă întorc, copila din mine zâmbește…
Se recunoaște în trupul ce încă se mișcă,
Pe vremuri, de-al anilor zbor nu avea frică.

Foșnetele aripilor ce încă mă urcă ,
Acolo unde visam când eram doar o pruncă,
Îmi mângâie inima, mă simt încă vie,
Binecuvântarea Divinului deasupra să-mi fie.

Foșnetul sufletului în roua dimineții
E semn că mai pot cere anilor pretenții,
Căci vârsta nu-nseamna cât sunt de bătrân,
Ci cât, înlăuntru, tânăr mai pot să rămân.

19 aprilie 2024-Georgeta TUDOR

Facebooktwitterby feather