(eseu pentru actrița Monalisa Basarab)
Frumoaso cu obraji roz ca floarea trandafirului de dulceață, frumoaso blondă ca sânziana, frumoaso cu ochi azurii ca sulfina, frumoaso cu valuri albastre-n privie, ca lanul de in înflorit…, frumoaso, luno în mare; frumoaso cu trup subțire ca floarea-nflorită pe elitrele libelulei, frumoaso, stea în creștetul nopții, frumoaso cu-mbrățișare înaltă, crudă și-mpletită ca floarea iederei, frumoaso, soare-ncrucișat cu umbra sărutării; frumoaso cu mijloc subțire ca floarea de spic, frumoaso, odgonul de-argint al vieții răsucit în trăsnetul sângelui și scăldat în fulgerul dragostei, frumoaso de sărutat ca focul iubitului cu zânele…; frumoaso…, dacă nici cearta n-ar lasă pe cineva să nu te iubească, cine, ce i-ar putea-ntuneca răbdarea de-ai fi dor de tine, cine, ce l-ar putea dezlega de fericirea secretă, cine, ce i-ar putea reteza nodul legământului pe viață, cu sabia ucigașă de iubiri?!
Frumoaso, dacă nici despărțirea nu pote strămuta departe de tine pe cineva, atunci cine, ce-i poate desface dragostea…, dacă numai timpul finit l-ar lăsa mort din brațe…, de ce, frumoaso, retragi tu din îmbrățișarea ta trupul ce trăiește așteptând, frumoaso, sufletul arzând de dragoste de ce-l pedepsești dacă el nu pleacă nicăieri până când nu-l mai iei măcar o singură dată de mână să-l mai luneci ca și cum ar fi ultima lui zi, pe gheața trupului tău frumos, să-l mai hoinărești pentru ultima oară pe coclaurile iubirii tale rătăcite de cine te iubește…?!
Frumoaso, în lume-or mai fi minunate ca tine, dar tu glorifici cearta și despărțirea din nimic…, frumoaso ca floarea ce-nflorește, luminoaso ca soarele ce răsare, când te superi ești tristă ca floarea ce se veștejește și ca soarele ce apune…!
Frumoaso, unde sunt zilele acelea în care ție și celui la care nu te mai gândești v-ar fi fost rușine dac-ați fi privit strâmb unul la altul și v-ar fi ars inima-n voi ca pe drumul spre iad dacă v-ați fi lăsat pradă urii… și v-ar fi-nghețat cuvântul în haos dacă l-ați fi urâțit cu scrumul rămas din ce a fost și v-ați fi trasat plecarea din sinea voastră cu dâra nepăsării și cu priviri goale ca de la străin la străin…?!
Frumoaso, ai umbre pe obraji când te superi…, ești supărată ca icoanele înlăcrimate, semeni cu florile stropite de rouă ce par că au plâns toată noaptea…!
Frumoaso, în situații limită indecizia este de cele mai multe ori mai defavorabilă decât deciziile greșite. Nu întârzia să ierți, întârzierea este un resort natural al omului ce nu poate iubi, iar neuitarea conexează la viață două condiționalități inexprimabile logic uman: secretul veninos și ambiguitatea bolnavă…!
(Aurel V. Zgheran)
by 
 |
Referinţă Bibliografică |
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..