”Să nu stai toată ziua vârât cu nasu-n scripte,
Iar laptele și carnea – să fie bine fripte.
În orice alimente și-n orice băutură
Să puneți acid fenic – nu mult: o picătură…

Și cel puțin o dată la două săptămâni,
Tot omul să se spele pe față și pe mâini…
La poștă, sau la gară (și-n orice loc murdar)
E obligat tot omul să scuipe-n buzunar,
Că pe podea nu-i voie decât în caz de boală…
Iar când te duci la teatru, sau intri în vreo școală
Și aerul de-acolo îți pare echivoc,
E mai recomandabil să nu respiri de loc…
Acei ce au bronșită, sau tuse măgărească,
De semenii lor teferi grozav să se ferească!
”Să nu-și mai piardă noaptea cu lucruri nepermise,
Să țină toată iarna ferestrele deschise.
Iar vara să se ducă la aer, la Sinaia,
Să steie-nchiși în casă, c-afară-i udă ploaia…
Pe lângă asta-i bine, când suferi de-anemie,
Cu propria ta viață să faci economie.
De nu vrei ca la urmă să te trezești mofluz,
Evită surmenajul și orice fel de-abuz,
Rărește-o cu tutunul, mai lasă băutura!…
Iar dacă, din păcate, vrei să-ți apropii gura
De epiderma unei persoane din elită, –
Oricât ar fi persoana aceea de grăbită,
La locul ce urmează să fie sărutat,
Să dai întâi c-o cârpă muiată-n sublimat.
Ori, ca să fiți mai siguri de viață, eu vă zic:
Nu sărutați nici mână, nici gură, nici… nimic!”

***

Poezia a fost recitată in premieră de către autor în 1928, la Iași, în cadrul Conferinței Societății pentru Profilaxia Tuberculozei

by

Referinţă Bibliografică

G. TOPÂRCEANU: SFATURI ÎN VREMURI DE „PANDEMIE”/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 22 octombrie 2020