Ţi-am dăruit cuvintele ofrandă
Am vrut să mă iubeşti
aşa cum sunt,
cu bune şi cu rele.
Între înger şi demon,
păcat şi sfinţenie.
Am vrut să mă iubeşti
asa cum sunt,
cu sufletu-mi aninat
între cer şi pământ.
Doar să mă iubeşti,
nimic mai mult.
Ţi-am dăruit cuvintele ofrandă,
aşternute pe-nvelişul inimii
să mă îmbraci în pulberea de stele.
*
Dar m-ai iubit fără să ştiu.
Femeie înălţată până la marginile cerului.
M-ai preschimbat în înger pe-altarul vieţii tale
să mă sfinţeşti prin tot ce eşti,
icoană-n absolut.
Dacă …
Daca aş ști că devenind înger,
mă vei iubi mai mult,
aș implora Divinitatea
să mă transpună-n Absolut.
Să te iubesc o veșnicie.
Dacă aș ști că devenind o stea,
mă vei privi cu dor de pe pământ,
aș implora Creatorul
să mă înalțe deasupra stelelor,
să te privesc cu duioșie.
Dacă printre nori locul meu ar fi,
o clipă, mi-ar fi de ajuns să mă privești.
M-as preface-n mii de sori
și-atunci când știu că mă iubești,
nu-mi pasă de vremelnicie.
Dacă aș ști că păşind în nefiinţă
te vei gândi mai mult la mine,
un moment n-aș pregeta,
croindu-mi drum spre nemurire,
eu voi rămâne steaua ta.
Iubire Tainică
Te juri prin versul tău, se poate?
Copila pe care o iubeşti,
De trup s-a despărţit şi poate
În altă viaţă o întâlneşti.
I-e sufletul amar şi geme
Sub neagra sorţii apăsare.
Doar glasul tău, trecut prin vreme,
Îi mai aduce alinare.
Visează şi e printre stele,
Cu Carul Mic şi Carul Mare.
Cu luna mandră dintre ele
Ascunsă de raze solare.
*
E tainică iubirea sacră
Ce-n versul tău se regăseşte.
Tu, viaţa-ntreagă ţi-o consacră
Cuvântului care zideşte!
Răsărit
(unei prietene)
Când grea povară te apasă
Şi rana-ţi este tot mai mare,
Ia scutul Meu în astă lume,
Copila Mea din depărtare.
Tu crezi că seara e un sfârşit,
Durerea nopţii-ncet se lasă.
Copilă dragă, spre asfinţit
Se-arată-o nouă dimineaţă.
***
Ne vom vedea odată-n cer
Pe aripi sfinte de iubire.
Durere, lacrimi, jale, pier
Acolo sus, în nemurire.
Ne vom vedea odată-n cer !
Tu în inimă mi-ai scris
N-am cuvinte să pot scrie,
Lacrimile-ţi dăruiesc,
Pentru că-n aceste lacrimi
Vei simţi cât te iubesc.
Minunat iţi este scrisul,
Minunat eşti dragul meu,
Tu mă-nalţi pe stânca unde
Duce înspre Dumnezeu
Binecuvântat să-ţi fie
Mersul, pasul când păşeşti.
Toată viaţa cu iubire,
Prin vers mi te dăruieşti.
Gândul, fapta şi chiar dorul
Tu il pui în manuscris,
Însă, nu uita, poete,
Tu în inima mi-ai scris.
Nebunie în cuvinte
Nebuni am fost, nebuni vom fi.
Nebuni suntem spre a iubi.
Nebuni în nebunia lor
Iubind vom spune: te amor!
Iubindu-te cu mai mult dor,
Devii aleasa viselor,
Să fii iubită de nebuni
Care se simt aici stăpâni.
Pe mări şi peşteri şi uscat
Cu dragoste ne-am îmbătat.
*
E-o fericire din străbuni,
Să fii iubită de nebuni?
Când iubești, nu îți mai aparții, pentru că inima…. acest generator de… dor, de sentiment sublim ce nu se poate exprima decât în limba pământeană şi… simţit numai de cei cu inimă curată, cei ce ştiu a iubi necondiţionat, fără teamă, în general, iar la particular, fără teamă de… sufocare!!! ne îndeamnă să urcăm înălțimile dragostei. De aceea inima este punctul central în toată povestea vieții noastre strângând neobosită doruri, iubiri, secrete… sentimente…
Pe zi ce trece uităm tot mai mult cine suntem înstrăinându-ne de noi înşine. Pornim în viaţă pe un drum, iar abia la margini de mormânt realizăm că, de cele mai multe ori, l-am greşit.
Ne-am născut pentru a iubi, a răspândi lumină, dar din păcate, purtăm în viaţă tot mai multe măşti şi mulţi sfârşim lipsiţi de iubire.
… Iubirea este unica vecie dată nouă, oamenilor şi dacă îmi lipseşte… nu sunt nimic.
Menţiune: Mulţumesc pe această cale domnului George Roca şi Revistei „Confluenţe Literare” pentru publicare, susţinere şi încurajare. Totodată, aduc mulţumirile mele doamnei Elena Toma pe al cărei blog, „Elena Toma – Club XXL & Co.”, aş spune că oarecum m-am format în viaţa literară.
Revista „ Confluenţe Literare” şi „Blogul Elena Toma – XXL” au fost primele platformele literare (de la începutul publicării mele),care m-au condus cu dragoste şi corectitudine pe cărările tainice ale scrisului. Dumnezeu a adus în viaţa mea oameni deosebiţi care m-au iubit, încurajat şi îndrumat cu răbddare.
De aceea, în prag de primăvară mă îndrept cu recunoştinţă spunându-le din toată inima un „ MULŢUMESC FRUMOS !” – şi Dumnezeu să-i ajute în toate realizărie frumoase pe care le fac.
Mulţumiri şi un gând de primăvară tuturor colaboratorilor care m-au publicat în ultimii 3 ani!
Cu preţuire,
Ligia-Gabriela Janik,
Aldingen, Germania
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..
Stimate domnule George Stroia, vă mulţumesc frumos pentru publicare, pentru încurajările pe care le primesc din partea dumneavoastră, dar şi pentru susţinere şi încredere.
Primăvara aceasta doresc să vă aducă numai bucurii în suflet şi cât mai multe realizări.
Cu preţuire,
L.G. Janik
Gabriela, tu știi că ești oricând binevenită în familia Armonii Culturale, doar ești membru cu drepturi depline! Ești binevenită pentru sensibilitatea, sinceritatea și perseverența ta, în a demonstra că oamenii pot și trebuie să fie mai sinceri, în primul rând cu ei înșiși! Folosește contul de autor și publică-ți chiar tu materialele! Cu drag, George