Te strig, te caut, dor de tine-mi este,
Te simt, te-aud, dar nu-ţi descopăr calea,
Pornesc buimac să răscolesc şi valea,
Venind de sus, din munţi semeţi sub creste.
Îţi caut ochi să îmi alunge jalea
Ce parcă-n piept adânc mă răscoleşte,
Dar vocea ta senin m-ademeneşte
Prin vag ecou ce-ţi repeta chemarea.
Îmbrăţişări, săruturi curg năvală,
Sub noi cresc flori – grădină-nmiresmată,
Ascuns izvor ne-ngână-n hârjoneală,
Iar păsări trec în horă spiralată.
Se trece zi şi noapte inegală
În visul meu, când fosta-i răsfăţată…


