Te-ai născut să mori pe cruce răstignit

Cu lacrima pe faţă, cu durerea,

Foamea, setea, gândul rătăcit

Ţi-a curmat destinul şi averea.

Te-ai născut făr’ să cunoşti ce-i mama,

Frate, soră şi copil în poartă,

Apele ţi-au adunat doar teama

Peste chipul stăpânit de soartă.

Te-ai născut făr’ să-ţi cunoşti părinţii,

Al tău sânge, sânge roş-albastru

Şi-ai crescut cu-absurde afirmaţii

Exclamate de-ale hoţilor dezastru.

Te-ai născut să creşti cu blestemaţii,

Plini de viclenie, duşmănie

Şi-ale tale sfinte aspiraţii

Să le bată-n cuie pe vecie.

Ai crescut cu graiuri aspre, ne-nţelese,

Obiceiuri şi tradiţii înfiate,

Şi prin răul ce-a ştiut s-apese

Pe durerile ce-ţi sunt acumulate.

Cu-o credinţă rece, oarbă, nefirească

Te-au desprins de ţara ta natală,

Ţi-au tăiat pământul s-adâncească

Şi mai mult durerea pe-a ta boală.

Ai crescut cu răii, hoţii, necuraţii,

Adunaţi pe-a ta ţărână-n noapte

Şi tot ei ţi-au răstignit confraţii,

Moldoveni numiţi în a lor fapte.

Te-au vândut, te-au osândit la moarte

Duşmanii cei corupţi din toată lumea,

Pe cruce te-au trădat fără să ierte,

Tot fiindu-le slugoi în toată legea.

Iar tu cu teamă, scârbă, modestie

Sub mâna lor le stai la îndemână,

Te vinzi cu tot cu suflet, onestie,

Şi-un cânt de jale inima-ţi îngână.

Te vinzi în ger şi arşiţă cumplită,

Unui străin ce nu-nţelege dacul,

Şi viaţa-ţi asuprită, biciuită,

Curaj nu are să-şi găsească leacul.

Ţi-ai vândut şi sângele şi crucea,

Tot crescând fără de mamă, tată

Şi-n ţara sfântă Basarabia

Numele-ţi stă pe banca acuzată.

Te-ai vândut cu frica şi neliniştea,

Oropsite şi abandonate,

Şi cu ele ţi-ai găsit menirea

Printre crucile cu sânge ajustate.

Te-ai născut să fii vândut de friguri

Noaptea când se lasă pe lumină,

Copleşit de-amare adevăruri

Chemi întruna mama ca să-ţi vină.

Ceri întruna să-ţi cunoşti trecutul,

Fratele şi sora cea mai mare,

Şi cu dulcea vorbă şi cuvântul

Să-ţi uneşti destinul la hotare.

Să-ţi uneşti destinul, viaţa şi trecutul

Cu-ai tăi fraţi de sânge şi visare,

Şi cu lacrima curată şi prezentul

Două maluri să îmbraci cu o chemare.

Să-ţi cobori jos trupul de pe cruce,

Sângele ce stă pe două maluri,

Iar cu limba, limba românească

Să renaşti o inimă din lanţuri.

Şi să uneşti pământul, apa, cerul,

Şi crezul românesc să-nalţi în lume,

Iar duşmanii ce ţi-au sporit amarul

Să tot dispară-n hău cu a lor nume.

(Versuri din volumul de poezii/aforisme “Durere Tricoloră” (autor Galina Martea), Editura Pontos, Chișinău, 2014, pagini 176).

by

Referinţă Bibliografică

Galina Martea: Români, cu sângele pe două maluri/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 8 august 2016