Trăirilor firești
Acuma știu, de ce mi-e drag înotul:
Te așteptam cuminte pe platou,
M-ai mestecat și… ingerat cu totul,
Cu scoici marine, icre și macrou.
M-ai înghițit, la cină, într-o seară,
Tu neștiind că sunt stafilococ…
Ai strănutat și m-ai și dat afară,
Ai inspirat și am întrat la loc.
Am devenit un punct de energie
Care, de-afară, planul și-a făcut,
Să-ademenească o celulă vie,
Printr-un gingaș și delicat sărut.
Ca o meduză înotam prin vene,
Pulsându-mi vălul lung, onduitor;
Cu grație mișcărilor viclene,
Îți sărutam globulele, de zor…
În dansul meu, intram prin capilare,
Racorduri și artere, dar și prin
Țesuturi moi și fibre musculare…
Ca-ntr-un ocean, păream un submarin.
Te-am infectat de boală cea mai gravă,
Căci nimeni nu o poate vindeca;
Așa cum ești, slăbuță și firavă,
În neputință, te vei îneca.
Trăirilor firești le spui: adio!
Iar celor care nu te-or mai iubi,
Printr-un sărut, toți boala vor primi-o
Și în blestemul ei, s-or prăpădi.
M-ai înghițit la cină, într-o seară,
Tu neștiind că sunt stafilococ,
Și ți-am transmis o boală foarte rară:
Iubirea, cu balsam de busuioc…
G. Georgescu
Pitești
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..