Se moare-n România noastră,
se moare cu şi fără de temei,
îndeosebi neşansa când a vrut
să fie guvernată de mişei.
S-a tot murit de când ne ştim
– şi sunt de-atuncea mii de ani –
pe-aceste locuri jinduite
de-atâţia feluriţi duşmani:
Romani şi trâmbe migratoare,
muscali şi turci fanatizaţi –
cu toţii s-au izbit de zidul
românilor încreştinaţi,
care, luptând veacuri la rând
să-şi apere-ale lor nevoi,
au apărat întregul Vest
de-al musulmanilor şuvoi.
(Procesul de islamizare
al Europei unitare,
pericol e şi-ofensă-adusă
jertfirii României milenare…)
Să mori, însă, în bătălie
şi sub comanda marelui Ştefan,
nu-i doar o datorie sfântă,
ci-i crezul netrăirii-n van.
Căci geaba ai o viaţă lungă
– aridă pustă fără văi –
dacă tot timpul te-ai ferit
să mori şi să renaşti pentru ai tăi.
O viaţă scurtă-i mai de preţ
decât vreo zece de-alea lungi,
atunci când – ajutând pe orişicare –
numai la tine nu ajungi…
Războiul de independenţă
şi cele două mondiale,
greu bir în vieţi ne-au perceput
pentru-mpliniri naţionale.
Apoi venit-a bolşevismul
cu ale lui cozi de topor,
ca prin teroare şi omoruri
s-arunce ţara-n lung nespor.
*
Dar iată că Decembriada
le-a dat românilor speranţa
că libertatea a-nviat
şi-i cam totuna cu viaţa.
Entuziasmul de-nceput
s-a făcut scrum pentru cei mulţi,
când fu umplut vidul puterii
cu impostori şi falşii culţi,
ce luntre s-au făcut şi punte
să pună ţara pe postit –
taman externa datorie
este la cei care-au şutit!
Pentru că marii ticăloşi
cu legea-n mână prăpăd fac:
Nu doar că fură milioane,
ci şi diplóme după plac,
cu care-apoi se-mpieptoşează
de-ajung să creadă că-s şcoliţi –
ei, păcălici cu plagiate,
în fond sunt marii păcăliţi…
Aşa şi Oprea Gabriel
– un izmănar de patru stele –
n-ajunge că-i plagiator
(a cincea stea pentru lichele),
căci după moartea lui Bogdan,
biet poliţist sacrificat
în misiune inutilă,
ministru-i criminal de fapt!
De-aceea zic, cum individul
nu vrea lumină,
iară Ponta
nici vorbă să-l demită el,
c-atunci guvernu-ndată pică,
lui Oprea şansă să nu-i dăm
ca să-şi repete fapta de mişel.
Sighetu Marmaţiei, George PETROVAI
27 oct. 2015
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..