Crucificarea Lui și-a noastră
În Noul Testament e scris
– cu-a slovei preadivină rouă –
c-al omului Mântuitor
în urmă cu milenii două,
a fost pe cruce răstignit
prin rabinească-nverșunare
(proces politic mai degrabă,
decât iudaică ardoare),
nu că – direct sau indirect –
era de-anume cevá vinovat
(Pilat, spălându-se pe mâini,
spunea că-I fără de păcat),
ci doar că-n lumea neluminii
– de farisei ocârmuită –
Omul perfect era urât
și moartea-I trebuia grăbită.
La fel cum crede Dostoievski,
în Marele Inchizitor,
că Mesia ar fi tratat
la revenirea-n viitor,
când ar strica orânduiala
de secole statornicită
în creștinescul malaxor,
și-ar fi iar victimă-njosită…
În cartea care-nfățișează
a lui Mesia revenire,
crucificării-ntre tâlhari
i-am dat această tâlcuire:
„Iar El, pe-o vipie cumplită
și de insecte asaltat,
simți un plus de canonire
când fu de Hestas provocat:
– De ești Hristos, ne-o dovedește
prin fapte, nu doar prin cuvinte –
coboară de pe cruce-acum
și fă-ne slobozi ca-nainte!
Dar Dismas, celălalt tâlhar,
l-a dojenit pe-al lui fârtate:
– De ce te plângi? Suntem aici
pentru-ale noastre rele fapte,
alături de-un nevinovat.
Și agrăind către Iisus:
– De mine, Doamne, -adu-Ți aminte
în sfântul Tău regat de sus!
Cu bucurie i-a răspuns
Cel însetat de omenie:
– Cu-adevărat, de azi cu Mine
vei fi în rai pentru vecie”…
Mă rog, pe-atunci unii tâlhari
erau amarnic pedepsiți,
ca ceilalți muritori, din teamă,
să nu fie de răi smintiți.
Pe când acuma, tâlhăria
nu doar că-i „artă” planetară
(cei mici șutesc câte ceva,
baștanii fură-ntreaga țară),
dar sunt închiși doar câțiva ani
după o lungă tevatură
și nimeni (la români, de pildă)
nu-i intrigat de furătură
în sensul confiscării ei.
Așa că hoțul liberat,
cu tifla dă celor onești
pentru că el „s-a descurcat”
(cică, de hoțul nu e prins,
se cheamă că-i un om cinstit!),
ba chiar parlamentar devine
cu banii ce i-a „rostuit”.
Apoi, că hoții actuali
de Dismas s-au cam săturat,
căci creștinismul neputernic
este la țanc crucificat.
Sighetu Marmației, George PETROVAI
14 sept. 2022
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..