Visez, că-n zbor, vom sta alături,
deasupra luciului de apă,
iar picurii ai să-i înlături,
când zorii Cerului se crapă…
Urcând, ușor, ne vom atinge,
iar valsul-atunci a da să-nceapă,
când stelele, încet, s-or stinge
și întunericul se-ngroapă…
În preajmă-aleg șă-ți stau, de-a pururi
și din cenușe să renaștem,
lui Prometeu să-i facem jururi,
când inorogii lui îi paștem.
În aer este măreția,
iar, uneori și bucuria.