E ceață lângă țara mea, de-o vreme,
în Ucraina e, deja, furtună,
iar mama pentru fii ei se teme,
căci focul a-nceput și moartea tună.
Cu-un prunc în brațe, altu-n mâna dreaptă,
de gerul ce-a pornit ea îi ferește,
sperând că șansa, încă, îi așteaptă,
și, la bărbatul ei ce luptă, se gândește.
De s-or vedea când lupta încetează,
nimic, ‘nainte, n-are să-i despartă,
doar să rămână, până-n ziuă, trează,
cu cela mic, din brațe, care-o ceartă…
De-atâta frig, de plâns și de durere,
ea îndurare Cerului îi cere…



O poezie frumoasă, cu un mesaj puternic. Felicitări! Să fie pace!