S-a ‘nomenit, El, Dumnezeu,
prin Fiul Său – Iisus Hristos –
în neamul cel bătrân, evreu,
cel prigonit, dar merituos.
De azi, se va-ndumnezei,
prezent va fi pe masa ta
și ciclul se va împlini,
la infinit, nu altcumva!
Tot Universul a-ncăput,
în ieslea-n care S-a culcat,
Ființa-n Om s-a prefăcut,
jertfindu-Se, neîncetat.
Iar Numele ce I s-a pus
Mântuitor a însemnat;
în grajd S-a umilit Iisus
și, împrejur, s-a luminat.
Făcut-a Domnul – Dumnezeu
o nouă stea, în mâna Sa,
să lumineze, mai mereu,
să aibă Magii ce urma.
Fecioara Lui I s-a-nchinat
și-n albe haine L-a-mbrăcat,
L-a legănat și alăptat,
pe frunte-apoi, L-a sărutat.
În cete, îngerii cântau,
Pământul s-a cutremurat
și daruri Magii îi purtau,
ajunși la marele „palat”.


