Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » George Rîurel Bălan: Omagiu lui Pablo Neruda nr. 6 – Dragoste

George Rîurel Bălan: Omagiu lui Pablo Neruda nr. 6 – Dragoste

Din cauza ta-nflorește floarea –
dureri, parfum de primăvară –
la mine, Sec! Ce ai? Uitarea –
pierdute mâini doar într-o seară…

Din cauza ta îmi place albul
statuilor dormind în parcuri,
ce își arată tandru galbul
și câinii care latră-n țarcuri.

Statui ce n-au auz, vedere,
nici vocea ta cea fericită,
nici ochii… Doamne, ce durere!
Sunt ca o rană locuită!

De mă atingi, ireparabil,
în mii de cioburi mă voi sparge…
Surâsul tău, inevitabil,
e pânza-ntinsă pe catarge.

Of, mâna ta mângâietore,
urcând ca vița cea de vie,
ce m-a purtat, îmbietoare,
spre zidul cu melancolie…

Prin orice ochi de geam, fereastră,
îmi pare că te văd pe tine
cu dragostea-ți crescând, albastră –
parfumuri fine, clandestine.

Din cauza ta mă doare vara,
mă doare fiece dorință
și dimineața, dar și seara
și-oricare stea … Ce suferință!

Dragoste
de Pablo Neruda

Din cauza ta, în grădini florile înfloresc
dureri cu parfumuri de primăvară.

Am uitat fața ta, nu mai îmi amintesc mâinile tale;
cum ți-am simțit buzele pe ale mele?

Din cauza ta, îmi plac statuile albe ce moțăia în parcuri,
statui albe care nu au nici voce, nici vedere.

Am uitat vocea ta, vocea ta fericită;
Am uitat ochii…

Ca o floare de parfum ești, am o vagă de amintire despre tine.
Eu locuiesc în durere, care este ca o rană;
dacă mă atingi, vei face din mine un prejudiciu ireparabil.

Mângâieri tale mă purtau, cum ar urca o viță de vie pe pereții melancoliei.

Am uitat dragostea ta, dar mi se pare că te văd
pe orice ochi de geam din fiecare fereastră.

Din cauza ta, miros parfumuri cu durere de vară;
din cauza ta, caut din nou pe semnele care precipită dorintele:
Fotografiez stelele, căderile lor!

Facebooktwitterby feather