Frumoasa mea, cu ochi smaralde
și părul negru, chihlimbar,
ce ai priviri atât de calde
și buzele, curat nectar,
te prinde ia, în lumină,
așa precum, demult, te știu:
icoană sfântă și divină,
ce-și ocrotește al său fiu
iar brâul mijlocul ți-l prinde,
și-n jurul lui e-nfășurat
cu-nsemne albe, șerpuinde,
pe-alocuri câte-un nestemat…
Te-aștept, diseară, la fântână,
cu ghiocei din câmp, în mână!


