Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Georgiana Onuți. Vulturița bucovineană

Georgiana Onuți. Vulturița bucovineană

Motto:

„Trebuie, totuși, să existe
o zonă a salvării.
Triste sunt țările
care nu au ieșire la mare.
Posomorâți, oamenii
care nu au ieșire din sine
spre altă ieșire mai mare.”

(„Zare” de Nina Cassian)

      „Georgiana Onuți, zeița tradiției bucovinene”, așa o numesc slujitorii presei, prea frumos și catifelat împletind ei cuvântul din cuvânt, spre a zugrăvi chipul frumos, inima frumoasă, cântecul frumos al sublimei glăsuitoare de muzică populară și folclorică sădite la vatra culturii neaoșe moldovene, cu tradiție și istorie. Ea, la doar șaptesprezece ani astăzi și-a încununat numele cu flori spirituale, scriindu-și-l deja în preambulul unei proprii biografii de artistă autentică, talentată, dăruită total și mirabil frumuseții și măreției universului sonor al muzicii…!

Eu îi spun vulturiță, o vulturiță bucovineană ce cântă în zbor, frumos precum înveșnicitele-n veacurile melosului popular păsări ce-au îndulcit în triluri magice și mit viața truditorului țăran harnic român cu inima pe jar și de iubire și de descurajare și de bucurie și de supărare și de durere și de alinare și de dor și de toate date omului să le poarte cu sine și în sine pe toată calea lui prin lume și viață, cu bunele și relele toate: privighetoarea, ciocârlia, mierla și încă și alte stele ale pământului, ca și florile, după cum stelele-s la rându-le, într-un interschimb de supremă frumusețe, flori ale cerului.

Georgiana Onuți, artista fermecătoare bucovineană își cucerește, așadar, la doar șaptesprezece ani, firman pe viață de statornicire în împărăția spirituală a melosului celui nepieritor, din care infinit se scurge o lavă de aur melodic…! Zeiță și vulturiță bucovineană a muzicii populare și folclorice în oglinda privirii mele și adâncul sufletului meu, cum îi spun de acum, ea zboară sus, până la obrazul cerului, ca o vulturiță și cântă dulce de frumos, ca minunatele păsări măiastre: privighetoarea, ciocârlia, mierla.

Îi dedic, acum când volumul III al cărții „Oglinzile cerului” este gata de tipar,  urmând să plece chiar mâine la Editura PIM din Iași, nemaifiind timp și cale de a mări spațiul editorial, doar acest fragment de eseu. Fermecat de frumusețea glasului Georgianei, a poeziei cântecului ei și a sa, îi acord aceste câteva rânduri, spre a face mărturisire despre frumusețea luminoasă pe care a revărsat-o în inima mea, aflând despre ea de la prietenul meu interpret de cânt bihorean Cornel Borza. Am cercetat-o, deși nu m-aș fi putut îndoi de prezentarea făcută – de la sine înțeles că  în mod foarte afectiv – de către artistul Cornel Borza. Ceea ce mă determină să fac acum legământ cu propria-mi conștiință că voi scrie despre artista interpretă de muzică populară și folclorică Georgiana Onuți, în fiecare carte pe care o voi făuri de acum înainte și se va simți cerința unei raze de soare cu puterea întreagă a lui de a înflori întreaga carte…! Căci un singur cuvânt despre Georgiana trebuie să fie și va fi o floare…!

(Aure V. ZGHERAN)

Facebooktwitterby feather