Ce mai putem face pentru Eminescu?
Să-l citim, oferindu-i Neuitarea!
Steaua neamului
Cât mai suflă-n lumânare
Mulți români, sfârșind lectura,
Stând în gând cu Eminescu,
Iar în suflet – cu Iisus,
Mare,-a timpului valoare
E-n tot greul din sculptura
Înfrățită cu cerescu’
Botezându-ne apus.
Și cât Venus ni-i, în toate,
Povățuitor sihastru,
Iar din astre curge mierea,
Cea sortită nouă doar,
Chiar târându-ne pe coate,
Vom atinge ceru’-albastru
Vom cunoaște Învierea,
Care ne adună, clar.
Cât o nevăzută mână
Ne tot mângâie cu doru-i
De părinte bun, cu duhul,
Singuri nu ne vom simți;
De atât că-o stea română
E-n tot neamul, tot poporu-i,
Îndulcindu-ne văzduhul
Și-nvățându-ne, spre-a fi.
Autor: Geta Lipovanciuc


