BOBUL DE LUMINĂ

Poeziei

Ești bobul de lumină ce intră până-n suflet,

În care-ncape totul, nestinsul lumii vuiet,

Ești dorul care mușcă puțin câte puțin,

Din eul cel mai dulce, din timpul de pelin.

Ești vârsta mea de aur, roi cu năstrușnicii,

Ce trec precum un vis, pe care nici nu-l știi,

Ești vieții brav arbitru, voinței mele foc,

Durerea pătimită și dramul de noroc.

Ești tot ce am pe lume mai sacru, mai curat,

Casa cu trandafiri – în noapte, imaculat palat,

Ești grâul de pe câmp, ce crește voinicește,

Ce mă umple de viață și foamea-mi potolește.

Ești sufletului ramă cu mii de amintiri,

Din vremurile duse ale întregii firi,

Ești țărmul mării mari pe care-am navigat

Și fructul cel oprit din care am gustat.

Ești pasiunea florilor celei dintâi iubiri,

Cu mângâieri și șoapte, emoții și priviri,

Ești codrul de argint, cântând pe-a lunii apă,

Setea de libertate ce inimile-adapă.

Ești rugăciunea albă, la ceruri înălțare,

Furtunilor din suflet o blândă alinare,

Ești tot ce-aș vrea să am și să nu pierd nicicând,

Celest și infernal, în traiul pe pământ.

Ești turnul ‘nalt de fildeș și clipei nemurire,

La margine de lume, un crin spre înflorire,

Ești gândul cel duios, credinței felinar

Și lancea ascuțită ce-mpuns-a Noul Har.

Ești bobul de lumină, cel fără de hotar,

Cu lacrimi pe obraz, cu gustul dulce-amar,

Ești firul Ariadnei și Zeus din Olimp,

Ești rana și balsamul, ești steaua fără Timp.

Ne pierdem tot adesea în haina-ți de mătase,

Cu poalele de flori și-n fir de aur trase,

Ești somn și deșteptare, lumină și cuvânt,

Nisipului clepsidrei ești glas, eternul cânt.

Îți stăm mereu aproape, batem la tine-n poartă,

Te-așternem zi și noapte, prin anotimpuri dată,

Ne dăruiești puterea de-a mai urzi un vers,

Tu, bobul de Lumină, Regină-n Univers.

© Gheorghe A Stroia, România, Cuptor 2023

by

Referinţă Bibliografică

Gheorghe A Stroia: BOBUL DE LUMINĂ/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 3 iulie 2023