CÂND…
(meditație)
Când se unesc
p
l
e
o
a
p
e
l
e,
cântă divin
toate apele,
simți lângă
tine că vine
darul din
cerurile pline.
Când se unesc
i
n
i
m
i
l
e,
adio își spun
lacrimile,
o mare purtată
în suflet,
valul – al vieții
lin umblet.
Când se unesc
m
i
n
ț
i
l
e,
se-ntretaie
timid punțile,
joaca nubilă
de-a viața,
mult mai
firavă ca ața.
Când se unesc
m
â
i
n
i
l
e,
pe jar rumenă
pâinile,
amintiri din
evul apus,
cuvântul spus
de nespus.
Când se unesc
p
a
t
i
m
i
l
e,
grabite-nfloresc
inimile,
grădini cu
verdele ud,
zumzetul
aripilor crud.
Când se unesc
s
t
e
l
e
l
e,
în dansul
nebun ielele,
viața se stinge
tăcută,
lumina-i,
știut-neștiută.
© Gheorghe A Stroia, România, Bacău, Făurar ’24
by