Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Gheorghe A STROIA: CÂNTĂ-MI DE LEAGĂN

Gheorghe A STROIA: CÂNTĂ-MI DE LEAGĂN

CÂNTĂ-MI DE LEAGĂN

Unui început nesfârșit

De ce mă cerți inimă,
când mă cuibăresc
într-un colț al tău,
unde-mi zac dorurile,
îmi plâng vremurile,
îmi dezmorțesc oasele
de toate cețurile
ce mă-mpresoară ades?
De ce nu înțelegi
că nimic nu e veșnic,
că lucrurile ce ne leagă
sunt cele care mereu
ne-au despărțit?
De ce nu vrei să fii
mai moale ca untul,
mai suavă ca macul,
mai diafană ca vântul,
să-mi fii val înspumat
în care să mă scald,
noapte de noapte?
De ce mă cerți inimă,
tu știi că fiecare bătaie
mă apropie de țărâna
ce-mi degustă cerul,
ce-mi poartă dorul
tot mai adânc,
sub tălpile ghioceilor?

Eu nu te cert,
doar te adun
tot mai aproape,
te țin în palme,
te iubesc curat,
așa cum își adoră
arcușul vioara.
Taci și cântă-mi,
cântă-mi de leagăn
cu glasul mamei,
să adormim
îmbrățișați pe un ram,
ca două frunze
ale aceleiași toamne.

© Gheorghe A Stroia, România, Mărțișor ’24

CÂNTĂ-MI DE LEAGĂN

Unui început nesfârșit

De ce mă cerți inimă,
când mă cuibăresc
într-un colț al tău,
unde-mi zac dorurile,
îmi plâng vremurile,
îmi dezmorțesc oasele
de toate cețurile
ce mă-mpresoară ades?
De ce nu înțelegi
că nimic nu e veșnic,
că lucrurile ce ne leagă
sunt cele care mereu
ne-au despărțit?
De ce nu vrei să fii
mai moale ca untul,
mai suavă ca macul,
mai diafană ca vântul,
să-mi fii val înspumat
în care să mă scald,
noapte de noapte?
De ce mă cerți inimă,
tu știi că fiecare bătaie
mă apropie de țărâna
ce-mi degustă cerul,
ce-mi poartă dorul
tot mai adânc,
sub tălpile ghioceilor?

Eu nu te cert,
doar te adun
tot mai aproape,
te țin în palme,
te iubesc curat,
așa cum își adoră
arcușul vioara.
Taci și cântă-mi,
cântă-mi de leagăn
cu glasul mamei,
să adormim
îmbrățișați pe un ram,
ca două frunze
ale aceleiași toamne.

© versuri și pictură: Gheorghe A Stroia, România, Mărțișor ’24

Facebooktwitterby feather