CÂNTĂ-MI DE LEAGĂN
Unui început nesfârșit
De ce mă cerți inimă,
când mă cuibăresc
într-un colț al tău,
unde-mi zac dorurile,
îmi plâng vremurile,
îmi dezmorțesc oasele
de toate cețurile
ce mă-mpresoară ades?
De ce nu înțelegi
că nimic nu e veșnic,
că lucrurile ce ne leagă
sunt cele care mereu
ne-au despărțit?
De ce nu vrei să fii
mai moale ca untul,
mai suavă ca macul,
mai diafană ca vântul,
să-mi fii val înspumat
în care să mă scald,
noapte de noapte?
De ce mă cerți inimă,
tu știi că fiecare bătaie
mă apropie de țărâna
ce-mi degustă cerul,
ce-mi poartă dorul
tot mai adânc,
sub tălpile ghioceilor?
Eu nu te cert,
doar te adun
tot mai aproape,
te țin în palme,
te iubesc curat,
așa cum își adoră
arcușul vioara.
Taci și cântă-mi,
cântă-mi de leagăn
cu glasul mamei,
să adormim
îmbrățișați pe un ram,
ca două frunze
ale aceleiași toamne.
© Gheorghe A Stroia, România, Mărțișor ’24
CÂNTĂ-MI DE LEAGĂN
Unui început nesfârșit
De ce mă cerți inimă,
când mă cuibăresc
într-un colț al tău,
unde-mi zac dorurile,
îmi plâng vremurile,
îmi dezmorțesc oasele
de toate cețurile
ce mă-mpresoară ades?
De ce nu înțelegi
că nimic nu e veșnic,
că lucrurile ce ne leagă
sunt cele care mereu
ne-au despărțit?
De ce nu vrei să fii
mai moale ca untul,
mai suavă ca macul,
mai diafană ca vântul,
să-mi fii val înspumat
în care să mă scald,
noapte de noapte?
De ce mă cerți inimă,
tu știi că fiecare bătaie
mă apropie de țărâna
ce-mi degustă cerul,
ce-mi poartă dorul
tot mai adânc,
sub tălpile ghioceilor?
Eu nu te cert,
doar te adun
tot mai aproape,
te țin în palme,
te iubesc curat,
așa cum își adoră
arcușul vioara.
Taci și cântă-mi,
cântă-mi de leagăn
cu glasul mamei,
să adormim
îmbrățișați pe un ram,
ca două frunze
ale aceleiași toamne.
© versuri și pictură: Gheorghe A Stroia, România, Mărțișor ’24
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..