Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ANIVERSĂRI » Gheorghe A Stroia: DE-MI PLÂNGE (nepotului Iustinian)

Gheorghe A Stroia: DE-MI PLÂNGE (nepotului Iustinian)

DE-MI PLÂNGE

 

nepotului nostru, Iustinian, la 3 ani de la nașterea întru Veșnicie

Motto: „Doar când inima rămâne suspendată între pământ și cer, simți gustul cenușei tale” (Gheorghe A Stroia)

De-mi plânge sufletul

eu pot a spune,

este nisip,

e doar cărbune,

nu-i nici furtună,

nu-i nici vânt,

nici floare, zare,

nici pământ.

 

De-mi ochiul lacrimă

nu știu nicicând,

e doar tristețe

e timpul legănând,

dar tu nu ești

și-n foc e gol,

o harpă cântă

liedul prea domol.

 

De-mi limba tace

nu cred, nu o aud,

nu-i firul ierbii

verdele cel crud,

e un ecou fugar

peste țărână,

ești tu, pribeag,

cu lutul tău în mână.

 

De-mi vrerea este

ca să primesc ceva,

n-aș vrea nimic,

pe tine eu te-aș vrea,

nu-i cerul să mă creadă,

nici floarea din livadă,

nici tu nu ești acum,

în timpul de corvoadă.

 

De-mi rostesc ruga

simplă, preaumilă,

îi cer azi Domnului:

„primească-te cu milă!”,

nu e nici soare,

nu-i nici vânt,

sunt numai brațe goale

strivite-n zborul frânt.

 

De-mi spun ceva,

nu știu, îți spun și ție,

te-aș mângâia,

dar timpul nu mă știe,

nimicul nu-i etern,

nu e nici efemer,

căci toate-s muritoare,

se sting și apoi pier.

 

De-aș dor striga,

ce mare e cât Luna,

nu e măsură vie,

nici viața nu e una,

rămâi cu bine,

suflet blând, ales,

știu, neființa ta

e-al nostru greu eres.

 

© Gheorghe A Stroia, România, unei zile triste de 5 iunie, dar în care a început Totul…

Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.