DE-MI PLÂNGE
nepotului nostru, Iustinian, la 3 ani de la nașterea întru Veșnicie
Motto: „Doar când inima rămâne suspendată între pământ și cer, simți gustul cenușei tale” (Gheorghe A Stroia)
De-mi plânge sufletul
eu pot a spune,
este nisip,
e doar cărbune,
nu-i nici furtună,
nu-i nici vânt,
nici floare, zare,
nici pământ.
De-mi ochiul lacrimă
nu știu nicicând,
e doar tristețe
e timpul legănând,
dar tu nu ești
și-n foc e gol,
o harpă cântă
liedul prea domol.
De-mi limba tace
nu cred, nu o aud,
nu-i firul ierbii
verdele cel crud,
e un ecou fugar
peste țărână,
ești tu, pribeag,
cu lutul tău în mână.
De-mi vrerea este
ca să primesc ceva,
n-aș vrea nimic,
pe tine eu te-aș vrea,
nu-i cerul să mă creadă,
nici floarea din livadă,
nici tu nu ești acum,
în timpul de corvoadă.
De-mi rostesc ruga
simplă, preaumilă,
îi cer azi Domnului:
„primească-te cu milă!”,
nu e nici soare,
nu-i nici vânt,
sunt numai brațe goale
strivite-n zborul frânt.
De-mi spun ceva,
nu știu, îți spun și ție,
te-aș mângâia,
dar timpul nu mă știe,
nimicul nu-i etern,
nu e nici efemer,
căci toate-s muritoare,
se sting și apoi pier.
De-aș dor striga,
ce mare e cât Luna,
nu e măsură vie,
nici viața nu e una,
rămâi cu bine,
suflet blând, ales,
știu, neființa ta
e-al nostru greu eres.
© Gheorghe A Stroia, România, unei zile triste de 5 iunie, dar în care a început Totul…
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..